Ma dor cuvintele care ma zagarie pe gat.
Le simt ca si cum ar porni din spatele sternului, catarandu-se pe trahee.
Cuvinte moarte inainte de a se naste. Cuvinte care nu vor vedea niciodata intunericul zilei si stralucirea noptii.
Pe ele gura refuza sa le pronunte, degetele sa le scrie.
Pe ele gura refuza sa le pronunte, degetele sa le scrie.
Doar ochii trec cu vederea si le lasa uneori sa razbeasca. Atunci cuvintele se transforma in picaturi.
Foarte frumos spui, Raze...Picaturile izvorasc din vorbe nespuse...
RăspundețiȘtergereMultumesc draga Erys!
RăspundețiȘtergereBlaga, insa, zice si mai frumos: "Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut asa de mult sa planga si nu au putut" :)
Te pup!
dar sunt bune sau rele?
RăspundețiȘtergeresau si d-alea si d-alea?
Sunt atat de bune.. insa atat de rele de fapt
RăspundețiȘtergereuneori mă dor atât de tare cuvintele, încât le refuz dreptul de a se naște...
RăspundețiȘtergerevery nice ioana:)
RăspundețiȘtergereDenisia, un pic diferit! La mine doare nerostirea lor
RăspundețiȘtergereMerci, Serban! pup!
RăspundețiȘtergere