Simt nevoia unei schimbari!
Dar stiti cum?! Dureros de acut.
Imi vine sa imi vopsesc parul in rosu tipator!
Vreau sa imi fac tatuajul ala, demult promis! Si o sa mi-l fac.
Imi vine sa fuuuug!!!! departe, departe, departe!
Simt nevoia sa fac o nebunie! Sa ma urc intr-un tren si sa nu stiu unde voi cobori. Sa nu cunosc orasul, sa ma surprinda noutatea.
M-am saturat de trasee deja stabilite si de linii deja desenate.
Vreau sa-mi fie viata o panza pe care sa arunc culori care sa se imbine intr-un dans frenetic si armonic.
De dimineata, pe trecerea de pietoni m-a agatat o femeie care vindea niste buchete superbe din floarea-soarelui si albastrele.
Am intrebat-o cat costa.
Imi zice hotarat: "10 lei, mama". Eu am zis pas: "e mult".
Ea imi zice: "7 lei, mama". Eu tot pas: "tot e mult".
Ea: "Hai, 5 lei, mama". Eu ma intorc cu un ranjet tamp pe chip (tocmai castigasem prima negociere :P) si zic: "Bine".
Ne despartim zambindu-ne si urandu-ne sanatate si zile minunate.
Mai are rost sa spun, ca in clipa in care am luat buchetul acela imens in brate, am simtit ca imi imbratisez copilaria? Galbenul florilor de soare stralucea atat de tare, iar violetul albastrelelor rezona puternic cu fusta si colierul meu... ma simteam Raze de soare pe camp.
La job mi-am dat seama ca fiica unei colege tocmai a luat Bac-ul. I-am trimis ei buchetul; ca sa straluceasca si in mainele altcuiva :)
Dar stiti cum?! Dureros de acut.
Imi vine sa imi vopsesc parul in rosu tipator!
Vreau sa imi fac tatuajul ala, demult promis! Si o sa mi-l fac.
Imi vine sa fuuuug!!!! departe, departe, departe!
Simt nevoia sa fac o nebunie! Sa ma urc intr-un tren si sa nu stiu unde voi cobori. Sa nu cunosc orasul, sa ma surprinda noutatea.
M-am saturat de trasee deja stabilite si de linii deja desenate.
Vreau sa-mi fie viata o panza pe care sa arunc culori care sa se imbine intr-un dans frenetic si armonic.
De dimineata, pe trecerea de pietoni m-a agatat o femeie care vindea niste buchete superbe din floarea-soarelui si albastrele.
Am intrebat-o cat costa.
Imi zice hotarat: "10 lei, mama". Eu am zis pas: "e mult".
Ea imi zice: "7 lei, mama". Eu tot pas: "tot e mult".
Ea: "Hai, 5 lei, mama". Eu ma intorc cu un ranjet tamp pe chip (tocmai castigasem prima negociere :P) si zic: "Bine".
Ne despartim zambindu-ne si urandu-ne sanatate si zile minunate.
Mai are rost sa spun, ca in clipa in care am luat buchetul acela imens in brate, am simtit ca imi imbratisez copilaria? Galbenul florilor de soare stralucea atat de tare, iar violetul albastrelelor rezona puternic cu fusta si colierul meu... ma simteam Raze de soare pe camp.
La job mi-am dat seama ca fiica unei colege tocmai a luat Bac-ul. I-am trimis ei buchetul; ca sa straluceasca si in mainele altcuiva :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu