Cum se poate sa fii o femeie de 35 de ani, cu acces la media, care cunoaste 2 limbi straine, calatorita prin tari straine si sa nu fi auzit vreodata de Star Wars?
Voua nu vi se pare ciudat?
miercuri, 29 septembrie 2010
marți, 28 septembrie 2010
duminică, 19 septembrie 2010
Cum devenim rai?
Urmaresc seria Star Wars difuzata de ProTv. Au ajuns la episoadele cele noi, la Atacul Clonelor, adica partea de mijloc in formarea lui Anakin, viitor Darth Vader.
M-a sensibilizat drama personajului, felul cum alege raul si ura. Seducerea lui de partea intunecata si resentimentul.
Exemplul lui se poate aplica tuturor.
Unii dintre noi se nasc cu mai mult rau in ei decat altii? Sau invata pe parcurs?
Si, chiar daca lupti pornirii rele care nu se manifesta in plan real, nu tot rau ramai pentru ca ai simtit-o initial?
joi, 16 septembrie 2010
Cel mai tare quizz
De ieri mai am inca 41 de ani de munca pana voi iesi la pensie.
Voi, cati ani mai aveti?
Voi, cati ani mai aveti?
La Rue Madureira - Nino Ferrer
Cantec din alta vreme. Nu-i asa ca va teleporteaza si ca-i superb?
Non je n'oublirai jamais la baie de rio
La couleur du ciel le nom du corcovado
La rua Maduereira la rue que tu habitais
Je n'oublirai pas pourtant je n'y suis jamais allé
Non je n'oublerai jamais ce jour de juillet
Où je t'ai connue et nous avons dû nous séparer
Pour si peu de temps et nous avons marché sous la pluie
Je parlais d'amour et toi tu parlais de ton pays
Non je n'oublirai pas la douceur de ton corps
Dans le taxi qui nous conduisait à l'aéroport
Tu t'es retournée pour me sourire avant de monter
dans une caravelle qui n'est jamais arrivé
Non je n'oublirai jamais le jour où je l'ai
Ton nom mal écrit parmi tant d'autres noms inconnus
Sur la première page d'un journal brésilien
J'essayais de lire et je n'y comprenais rien
Non je n'oublirai pas la douceur de ton corps
Dans le taxi qui nous conduisait à l'aéroport
Tu t'es retournée pour me sourire avant de monter
dans une caravelle qui n'est jamais arrivé
Non je n'oublirai jamais la baie de rio
La couleur du ciel le nom du corcovado
la Rua Maduereira la rue que tu habitais
Je n'oublierai pas pourtant je n'y suis jamais allée.
miercuri, 15 septembrie 2010
Impletirea
Negru si alb.
Noapte si zi.
Ying si Yang.
Feminin si masculin.
Rau si bun.
Stang si drept.
Murdar si curat.
Pamant si cer.
Moarte si viata.
Eu si tu.
Tu si eu.
Sensuri.
Cand de fapt, IMPLETIREA este totul.
Noi.
Noapte si zi.
Ying si Yang.
Feminin si masculin.
Rau si bun.
Stang si drept.
Murdar si curat.
Pamant si cer.
Moarte si viata.
Eu si tu.
Tu si eu.
Sensuri.
Cand de fapt, IMPLETIREA este totul.
Noi.
marți, 14 septembrie 2010
In toamna
In dimineata asta m-a invaluit un vant de calatorie. Bate tare.
Ma impinge sa vreau sa calatoresc, sa umblu prin parcuri aramii, sa ma urc intr-un tren si sa cobor la intamplare.
Ma impinge sa vreau sa calatoresc, sa umblu prin parcuri aramii, sa ma urc intr-un tren si sa cobor la intamplare.
Azi-noapte, desi eram rupti de oboseala, am mers pe strazile din cartierul nostru. Am mers mult si nu ne saturam de aerul placut si de magia noptii. Am vazut cupluri care se sarutau pe banci, alergatori, copii ai canalelor cu ochii impaienjeniti de puterea substantelor si totul parea atat pitoresc.
Uneori imi urasc jobul pentru ca ma tine intr-un singur loc atat de mult timp. Ma simt prizoniera. Incatusata de un scaun, cu ochii in monitor, incercand sa imi alin dorul cu o poza de desktop frumoasa, dar imi scapa esenta vietii, ajungand sa vad doar umbre ca in mitul pesterii.
Este bine ca, de cand a venit toamna, m-am regasit. E ca si cum m-as fi intors de pe un drum lung, acasa si m-as odihi pe un pat confortabil.
Insa, lipeste cineva din acest peisaj, cineva care prefera sa lase tacerea sa curga peste anii petrecuti impreuna, ca si cum nu ar fi existat.
Nu e ciudat cum, acelasi lucru poate avea pentru propria persoana o valoare imensa, in timp ce pentru altcineva poate sa nu simbolizeze prea mult?
Uneori imi urasc jobul pentru ca ma tine intr-un singur loc atat de mult timp. Ma simt prizoniera. Incatusata de un scaun, cu ochii in monitor, incercand sa imi alin dorul cu o poza de desktop frumoasa, dar imi scapa esenta vietii, ajungand sa vad doar umbre ca in mitul pesterii.
Este bine ca, de cand a venit toamna, m-am regasit. E ca si cum m-as fi intors de pe un drum lung, acasa si m-as odihi pe un pat confortabil.
Insa, lipeste cineva din acest peisaj, cineva care prefera sa lase tacerea sa curga peste anii petrecuti impreuna, ca si cum nu ar fi existat.
Nu e ciudat cum, acelasi lucru poate avea pentru propria persoana o valoare imensa, in timp ce pentru altcineva poate sa nu simbolizeze prea mult?
sâmbătă, 11 septembrie 2010
Raze isi schimba casa, insa vecinii ba!
De vreo luna, ne-am mutat in alta parte. Mai exact in acelasi bloc cu vestitul Twigg. Ca sa ii pot testa mai bine gustul in milfute :D
Daca credeam/credeati, ca mutarea ne va scapa de acele iesiri zgomotoase ale vecinilor, ne-am inselat.
Daca credeam/credeati, ca mutarea ne va scapa de acele iesiri zgomotoase ale vecinilor, ne-am inselat.
La 2 zile de la mutare, vecinul din blocul de vizavi a decis sa asculte manele pe la miezul noptii. Cum cartierul este foarte linistit, iar blocurile apropiate, zgomotul lui se auzea mai tare decat filmul nostru.
Am indurat o vreme, m-am gandit sa ii arunc cu oua de la geam in geam si cand sa apas Call la numarul comunitarilor, s-a oprit.
Am mai avut o experienta cu unul de la parter care asculta Inna la miez de noapte. Pe asta l-a linistit verbal Ionut. Sa vedem pana cand..
Acum ne confruntam cu bubuieli non-stop. Am cercetat vecinii, ascultam pe la usi ca sa vedem unde se misuna.. insa nimic. La usi totul e linistit, insa la noi in casa, noaptea, peretii vibreaza.
Mistere peste mistere care nu fac decat sa imi adanceasca dezamagirea pe care o simt pentru tara asta.
Pentru prima data, am inceput sa iau in calcul ideea de a pleca de tot pe alte meleaguri.
Revenind insa la vecinii mei, li se pregateste o surpriza...
In curand, profesoara mea de pian, imi va imprumuta orga ei..
Revenge is near!!!
Muhaha!
joi, 9 septembrie 2010
Septembrie, joi, revolutionar
A venit toamna, iar noua ne-au furat cablul Romtelecom ce ne alimenta cu internet si telefonie fixa.
Surprinzator, am supravietuit. Am si muncit, facand posta la cateva stickuri de internet Vodafone, cum vezi in reclama cu nunta din creierii muntilor.
Tot Militariul de vest este paralizat din cauza asta.
Dar sa profitam de Vodafone si de absenta sefilor ca sa ascultam Studiul Revolutionar de Chopin, turbat si atat de diferit de majoritatea operelor sale.
Surprinzator, am supravietuit. Am si muncit, facand posta la cateva stickuri de internet Vodafone, cum vezi in reclama cu nunta din creierii muntilor.
Tot Militariul de vest este paralizat din cauza asta.
Dar sa profitam de Vodafone si de absenta sefilor ca sa ascultam Studiul Revolutionar de Chopin, turbat si atat de diferit de majoritatea operelor sale.
Profitam si ca sa privim imaginea cu subinteles de mai jos.
duminică, 5 septembrie 2010
vineri, 3 septembrie 2010
Dupa 2 ani
Acum 2 ani am ajutat in Franta la reconstructia unui cuptor de piatra de pe vremea romanilor. Impreuna cu inca 15 persoane minunate am strecurat printre pietrele zidite, clipe frumoase, prietenii si amintiri cat pentru o viata.
Azi am vazut fotografii ale muncii noastre, la 2 ani distanta. Se pare ca locuitorii folosesc cuptorul pentru sarbatoarea painii, fac pizza si se aduna in jurul lui la petreceri.
Iata ce a fost si ce este:
2008
2010
Pe bucata de lemn din centru, in coltul din dreapta sus... puteti observa palma mea pe care scrie "Romania".
Azi am vazut fotografii ale muncii noastre, la 2 ani distanta. Se pare ca locuitorii folosesc cuptorul pentru sarbatoarea painii, fac pizza si se aduna in jurul lui la petreceri.
Iata ce a fost si ce este:
2008
2010
Pe bucata de lemn din centru, in coltul din dreapta sus... puteti observa palma mea pe care scrie "Romania".
Abonați-vă la:
Postări (Atom)