Sfarsit si inceput

Am ajuns si la finalul lui 2010, un an care pentru foarte multi a fost greu mi-a adus indeplinirea mai multor dorinte.

Urmand comparatiile de la fiecare final de an, il asemuiesc cu tanar, binevoitor, pus pe distractie, dar si incredibil de imprevizibil.

Privind in urma, as putea spune ca a fost un an bun. Un an cu multi fluturi in stomac, prea multi. Cu rataciri si regasiri. Cu decizii asumate si duse pana la capat. Un an in care m-am simtit tanara, dar responsabila :) 

A fost anul stabilizarii profesionale (cel putin pentru o vreme), vacantei superbe din Grecica, anul concertelor, mutatului impreuna, adoptarii fantomei albe Tomi, primului brad impodobit impreuna, rugii indeplinite de Craciun cand Tian si-a revenit din starea grava. 

Pentru o mai usoara sistematizare am facut un top:

1. Cartea anului: Versetele Satanice - Salman Rushdie

2. Cantecul anului: Undisclosed Desires - Muse

3. Descoperirea muzicala a anului: Pierrot the clown - Placebo

4. Cel mai bun film: Shutter Island

5. Realizarea anului: Lectiile de pian si mutatul impreuna

6. Cea mai frumoasa zi: 8 august - excursia cu vaporul pana pe Insula Skiathos, noaptea pe plaja, cercul

7. Cea mai trista zi: 24 decembrie

... si mi-am stabilit niste obiective, pe care le fac publice ca sa nu am incotro si sa le respect:

1. Sa imi cumpar orga (< februarie)

2. Sa imi perfectionez cantarea la pian (< final de an 2011: River flows in you)

3. Promovare profesionala

4. Vacanta de vara in Franta 

5. Un weekend la Bruxelles

6. Sport mai mult (>1 data/saptamana alergare)

7. Sa citesc in fiecare zi

8. Perfectionat franceza si engleza

9. Sa invat inca o limba straina... ceva mai putin uzual

10. Permis sofat (

11. Excursii la munte (>1data/2 luni) 

12. Grija permanenta fata de familia si pisicile mele. 

Si pentru ca mai e putin... va urez ca in noaptea asta sa infruntati cu bine sfarsitul si inceputul! 

La multi ani! :)

Tian, pisoi drag

De aproape 5 zile ne luptam pentru viata lui Tian.

La 7 ani, Tianu a facut un blocaj urniar, asa cum aproape toti motanii patesc.
In ciuda, ingrijirii medicale pe care a primit-o, Tian este tot mai slabit de intoxicatia cu uree care a urmat blocajului.
Injectii si perfuzii in fiecare zi.

Acel Tian grasun, care nu se mai satura sa manance, azi nici nu se atinge hrana care l-ar putea ajuta sa isi revina.
Iar noi toti suntem distrusi si total nepregatiti sa ii dam drumul.

Tot ce speram este organismul lui sa invinga in lupta cu toxinele si sa redevina acel motan pe care ne era frica sa il suparam, care torcea in bratele mele si care imi framanta pe umar.

Asa ca anul asta de Craciun am o singura dorinta: ca Tian sa traiasca. 

Primul fulg de nea

De 2 zile, rubrica meteo ma tot ameninta ca va ninge.
Eu de ieri seara pandesc cerul si felinarele de pe strazi ca sa vad minunea.

Ieri, nimic!
Aseara, nimic!
De dimineata la trezire, nimic!

Uf.

Inainte sa plec, am mai aruncat un ochi pe geam si tot nimic.

Dar, cand am iesit din scara blocului, exact sub fereastra dl. Twigg, ceva rece si plapand mi-a atins varful nasului.

Primul fulg de nea!:)

Deschiderea sufletului

Ultima carte citita, mi-a atras atentia asupra unor chestii.

La un moment dat contine un pasaj despre a fi deschis.
Iar cand personajul acela alege sa se deschida, din el iese lumina.

Ma intreb cati dintre noi suntem deschisi.
Ma gandesc la propria persoana si vad ca de prea multe ori am un zid in jurul sufletului. Rar sunt deschisa pentru a da si a primi cu adevarat.

Iar zidul este unul de protectie si este format din adaptari la situatii si din "roluri" pe care le joc pentru a supravietui in lume.
Cand las jos zidul asta - constient sau inconstient - ma cuprinde o senzatie de vulnerabilitate si de blandete. Ca si cum m-as lasa moale si as vibra in ritmul in care vibreaza si universul. E o senzatie de pace si de intoarcere acasa.

Voi simtiti zidul care va inconjoara? 

Putem fi permanent deschisi?

Versetele satanice - Salman Rushdie

Mi se pare greu sa scriu despre Versetele Satanice.
Si nu numai. 

In primul rand ca mi-a luat foarte mult timp sa o citesc. Din cauza dimensiunilor, mi-a fost greu sa o iau in geanta si sa citesc pe drumul spre job.
Insa, de la primul rand citit, mi-a intrat in minte ca un drog.
Stilul lui Rushdie este fabulos; se aseamana cu explozia unui fruct aromat, care iti activeaza toate simturile.

Povestea se desfasoara pe 2 planuri: cel real si cel oniric.

Rezumatul facut de Wikipedia zice asa (talentul lor narativ, il depaseste pe al meu):

Planul real
"Cei doi protagonişti, Gibreel Farishta şi Saladin Chamcha, sunt actori musulmani de origine indiană. Farishta este o mare vedetă a Bollywoodului specializată în roluri de zeităţi Hindu. Chamcha este un emigrant care a rupt legătura cu identitatea sa indiană şi lucrează ca actor de voce în Anglia.

La începutul romanului, ambii sunt într-un avion deturnat în zborul său dinspre India spre Marea Britanie. Avionul explodează deasupra Canalului Mânecii, dar cei doi sunt salvaţi prin minune. Într-o transformare miraculoasă, Farishta primeşte personalitatea arhanghelului Gavriil, iar Chamcha pe cea a unui diavol.

După ce este găsit pe plajă, Chamcha este arestat de poliţie, care-l suspectează că este imigrant ilegal, în timp ce Farishta priveşte fără a interveni.

Ambele personaje luptă să îşi refacă vieţile. Farishta îşi caută şi îşi găseşte iubirea pierdută, alpinista engleză Allie Cone, dar relaţia lor este umbrită de boala sa mintală.
Chamcha, după ce şi-a recăpătat prin minune forma umană, vrea să se răzbune pe Farishta pentru că l-a abandonat după căderea lor din avionul deturnat. În acest scop, el încurajează gelozia patologică a lui Farishta şi distruge relaţia cu Allie. Într-un alt moment de criză, Farishta realizează ce a făcut Chamcha, dar îl iartă şi chiar îi salvează viaţa.

Ambii se întorc în India. Farishta, încă bolnav, o ucide pe Allie într-o altă izbucnire de gelozie, după care se sinucide. Chamcha, care a găsit la Farishta nu doar iertare, ci şi împăcarea cu tatăl său şi cu identitatea sa indiană, hotărăşte să rămână în India.

Planul oniric
În poveste sunt introduse o serie de naraţiuni de visuri semi-magice, atribuite minţii bolnave a lui Gibreel Farishta. Ele sunt legate între ele de multe detalii tematice precum şi de motivele comune ale revelaţiei divine, credinţei religioase, fanatismului religios şi îndoielii.

Una dintre aceste secvenţe conţine mare parte din elementele ce au fost criticate ca fiind jignitoare faţă de musulmani. Este vorba de o renarare transformată a vieţii lui Mahomed (denumit în roman „Mahound” sau „Vestitorul”) la Mecca („Jahilia”). În centrul ei se află episodul versetelor satanice, în care profetul proclamă o revelaţie în favoarea vechilor zeităţi politeiste, după care o retractează ca fiind o greşeală cauzată de ispita lui Shaitan. „Vestitorul” are doi adversari: o preoteasă păgână demonică, Hind şi un poet satiric sceptic, Baal. Când profetul se întoarce victorios în oraş, Baal se ascunde într-un bordel subteran, în care prostituatele îşi iau identitatea nevestelor profetului. Unul dintre însoţitorii profetului susţine că, îndoindu-se de autenticitatea „Vestitorului”, a modificat subtil unele părţi din Coran în timp ce-i erau dictate.

A doua secvenţă spune povestea Ayeshei, o fată de ţăran din India care susţine că a primit revelaţii din partea Arhanghelului Gavriil. Ea îndeamnă întreaga comunitate a satului să plece pe jos în pelerinaj la Mecca, convingându-i că vor putea trece Marea Arabiei pe jos. Pelerinajul se termină într-un punct culminant catastrofal, în care credincioşii intră în apă şi dispar, mărturiile martorilor fiind contradictorii, unii afirmând că s-au înecat şi alţii că ar fi reuşit prin minune să traverseze marea.

A treia secvenţă de vis prezintă figura unui lider religios fanatic în exil, „Imamul”, cu acţiunea în secolul al XX-lea. Această figură este o aluzie evidentă la viaţa Ayatollahului Khomeini în exil la Paris, dar se şi leagă prin diverse motive narative cu figura „Vestitorului”."
 
Versetele Satanice, constituie o trimitere directa la o problema foarte delicata pentru musulmani. Este vorba despre controversata teorie a unor interpolari “satanice” in textul Coranului.
Profetul Mohamed, ca sa adune adepti intr-o lume politeista, ar fi sustinut ideea existentei altor zeitati in afara de Allah, pe care apoi a retras-o, afirmand ca a venit de la Satana.

Pornind de la aceasta controversa, Rushdie brodeaza pe ideea intretaierii dintre bine si rau. Concepte care ajung sa se amestece, atat la nivel abstract cat si in destinul personajelor.
Ambiguitatea cuvantului insipirat pentru a fi notat in Coran, mesager al lui Allah sau emisar al zeitatilor pagane.
Inger si/sau demon: la finalul povestii, "Diavolul" Saladin Chamcha isi gaseste pacea interioara, caindu-se, in timp ce "Arhanghelul", singurul care si-a pastrat spiritul intact indiferent de visul in care a poposit, ucide si se sinucide.

“Îngerii sunt uşor de împăcat. Transformă-i în unelte şi îţi vor cânta melodiile de harpie. Fiinţele umane sunt mai încăpăţânate, se pot îndoi de orice, chiar şi de ce văd cu propriii lor ochi. De ce văd în spatele ochilor. De ce se zăreşte, pe când se preling cu pleoape grele, din spatele genelor închise... Îngerii... nu e mare lucru de capul lor când e vorba de voinţă. A avea voinţă înseamnă a nu fi de acord, a nu te supune, a dezaproba. Ştiu, vorbe diavoleşti. Shaitan întrerupându-l pe Gibreel. Pe mine?” 

Betia sufletului

Aseara m-am imbatat.

Pe frigul inghetat de ieri, obosita si visand la un pat cald, m-am indreptat spre acel loc unde degetele mele nasc sunete.

Mi-am incalzit mainile cu arpegii, am exersat niste studii pe acorduri din manualul lui Czerny, am facut o transpozitie a unui cantecel din La in Do... si am reusit!
Am inceput sa invat un cantecel care se numeste "Tarantella".

Tarantella este un cantec/dans napolitan, al carui nume provine de la paianjenul "tarantula" si are la baza o mica legenda.
Omul muscat de acest paianjen, cade intr-o stare de oboseala si ameteala puternice. Atunci i se canta "Tarantella", iar el incepe sa danseze. Extenuarea produsa de dansul pe aceasta muzica, are actiune curativa.

Lectia mea de pian a continuat cu tema din Titanic, "My heart will go on" :) Aseara am invatat-o, dar inca necesita multa exersare.

De duminica, incepem colindele... Happy, happy, happy.

Relatia cu dna profesoara este minunata. Este un om deosebit si, desi este in varsta si bolnavioara, imi insufla un asa avant.

Si am plecat din locul magic.
Dar indreptandu-ma spre casa, magia a ramas, facandu-ma sa merg pe strazi ca un om beat, fara sa fi gustat macar o picatura de alcool.

Betia sufletului. 

Ziua noastra

1 Decembrie. 

Aniversam 6 ani impreuna.
De fapt, 6 ani de la primul sarut... calduros si minunat cum a fost.
Imi amintesc ce mult mi-a placut si cum zambeam cu un zambet imens, in noaptea rece.
Ce bine ne mai intelegeam prin barurile de la inceput, cum ma incalzea pe timp de iarna si in restul timpului.

Eu copil cu demoni in cap si sarpe in suflet, el rocker cu plete si cu picioarele pe pamant.

Si asa au trecut 6 ani.
Copil nu mai sunt, nici el nu mai are plete, iar demonii au plecat si sarpele doarme dus.

Insa, suntem aceiasi in esenta, doar ca timpul s-a infasurat in jurul nostru ca o plasa ce ne apropie si mai mult.
Caci, in momentul de fata, nu pot sa imi concep viata fara fruntea lui calda, langa care totul are rezolvare.

Cam seamana a declaratie de dragoste...
Pai, daca nu dragoste, atunci ce?:)