vineri, 3 decembrie 2010

Betia sufletului

Aseara m-am imbatat.

Pe frigul inghetat de ieri, obosita si visand la un pat cald, m-am indreptat spre acel loc unde degetele mele nasc sunete.

Mi-am incalzit mainile cu arpegii, am exersat niste studii pe acorduri din manualul lui Czerny, am facut o transpozitie a unui cantecel din La in Do... si am reusit!
Am inceput sa invat un cantecel care se numeste "Tarantella".

Tarantella este un cantec/dans napolitan, al carui nume provine de la paianjenul "tarantula" si are la baza o mica legenda.
Omul muscat de acest paianjen, cade intr-o stare de oboseala si ameteala puternice. Atunci i se canta "Tarantella", iar el incepe sa danseze. Extenuarea produsa de dansul pe aceasta muzica, are actiune curativa.

Lectia mea de pian a continuat cu tema din Titanic, "My heart will go on" :) Aseara am invatat-o, dar inca necesita multa exersare.

De duminica, incepem colindele... Happy, happy, happy.

Relatia cu dna profesoara este minunata. Este un om deosebit si, desi este in varsta si bolnavioara, imi insufla un asa avant.

Si am plecat din locul magic.
Dar indreptandu-ma spre casa, magia a ramas, facandu-ma sa merg pe strazi ca un om beat, fara sa fi gustat macar o picatura de alcool.

Betia sufletului. 


6 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cand ajungi si la Chopin, de ex. Grande valse, te rog sa inregistrezi si sa postezi!

    RăspundețiȘtergere
  3. Claudiu, cu mare drag daca nu te deranjeaza sa mai astepti cativa (zeci de) ani :)

    RăspundețiȘtergere
  4. si eu care ma gindeam la altfel de betie! :)

    ...dar cred ca asta-i mai sanatoasa! :)

    RăspundețiȘtergere