Recitesc "Povestasul" lui Mario Vargas Llosa.
Una din cartile vietii mele.
In "Povestasul" realul se intercaleaza cu magicul, iar profanul cu sacrul, totul prin intermediul povestii: firul narativ in sine, povestea unui popor pe cale de disparitie, a unui om care decide sa isi schimbe viata si povestile magice care populeaza universul unui trib.
In aceasta carte, povestea constituie acel lucru care face ca un popor dispersat sa fie totusi un popor, iar universul sa ramana in miscare.
Povestasul este acel individ care aduna pe drumul sau povestile semenilor si le da mai departe, aprinzand imaginarul.
Tare imi place ideea povestii care face lumea sa se roteasca.
Ce am fi noi fara povesti si cat de pustie ne-ar fi viata.
Fiecare popor isi are povestasii sai: trubaduri, barzi, menestreli, pana si noi ne asezam in cerc si povesteam la Sezatoare; caci povestirea este singura modalitate prin care esenta unui popor se poate transmite.
Pana cand nu am recitit "Povestasul" nu mi-am dat seama ca si eu am intalnit un astfel de om, care a calatorit prin lume pentru a aduna povesti.
Una din cartile vietii mele.
In "Povestasul" realul se intercaleaza cu magicul, iar profanul cu sacrul, totul prin intermediul povestii: firul narativ in sine, povestea unui popor pe cale de disparitie, a unui om care decide sa isi schimbe viata si povestile magice care populeaza universul unui trib.
In aceasta carte, povestea constituie acel lucru care face ca un popor dispersat sa fie totusi un popor, iar universul sa ramana in miscare.
Povestasul este acel individ care aduna pe drumul sau povestile semenilor si le da mai departe, aprinzand imaginarul.
Tare imi place ideea povestii care face lumea sa se roteasca.
Ce am fi noi fara povesti si cat de pustie ne-ar fi viata.
Fiecare popor isi are povestasii sai: trubaduri, barzi, menestreli, pana si noi ne asezam in cerc si povesteam la Sezatoare; caci povestirea este singura modalitate prin care esenta unui popor se poate transmite.
Pana cand nu am recitit "Povestasul" nu mi-am dat seama ca si eu am intalnit un astfel de om, care a calatorit prin lume pentru a aduna povesti.
Intr-o noapte tarzie, in muntii Frantei, cand ne-am strans din toate satele, intr-un vechi hambar si am ascultat fascinati, povesti.
Nu am stiut de unde venea bucuria pe care o simteam ascultandu-l pe povestitor, de ce aveam impresia ca stiu fiecare poveste desi era prima data cand o ascultam.
Acum stiu ca simteam toate astea pentru ca mecanismul primordial se punea in miscare, iar prin poveste ma reintegram intr-un univers.
A fost unul din cele mai puternice momente cand am simtit sacrul.
amestecul asta de sacru, cu magic si profan arata am cum e facut samanismul pe acolo prin Sun America.
RăspundețiȘtergerece faina ideea cu povestile in hambar :)
Faina si in franceza :))
RăspundețiȘtergereMulte din povesti semanau cu basmele noastre, altele aveau elemente magice noi... oricum, foarte frumos.
Da Ioana ai dreptate, este o carte absolut superba. Este cartea care a avut cel mai suprinzator final. Oare cate dintre noi avem curajul sa faca ceea ce a facut el...?
RăspundețiȘtergereBuna dimineata Raza,
RăspundețiȘtergereAi putea te rog sa spui mai multe despre Povestitorul din Franta? Cine e, cum il cheama? Unde ai ascultat povestile?
Ai cumva povestile inregistrate (franceza nu e o problema pentru mine)?
Eventual pe email daca nu aici.
Spui ca atunci "A fost unul din cele mai puternice momente cand am simtit sacrul."
In mod surprinzator, de cate ori citesc randurile pe care le-ai scris si vad poza acestui povestitor, simt o energie puternica si mi se face pielea de gaina. Poate ca universul are sa imi spuna ceva...!?
Multumesc,
Bendismoon
Raluca, stiam ca si tie ti-a placut Povestasul. Nu stiu cati dintre noi ar fi in stare sa "renasca".
RăspundețiȘtergereBendismoon, multumesc mult pentru mesaj. Ma bucur teribil ca insemnarea mea ti-a trezit asa senzatii, deoarece pentru mine chiar reprezinta un moment deosebit.
RăspundețiȘtergerePovestitorul era un francez, Jean-Michel, care din cate am inteles de la el, organizeaza prin Auvergne (si poate si prin alte parti), intalniri de genul asta unde sunt invitati contra-cost locuitorii.
Stiu ca a calatorit mult, a fost prin Italia, chiar si la noi in tara, la Iasi.
Eu l-am ascultat intr-un catun apropiat de satul Saint Prejet d'Allier. Din pacate, nu am inregistrat nici una dintre povestile lui.
Dar voi posta una dintre cele pe care mi le amintesc. Sper sa iti placa :)
Multumesc pentru povestea despre libertate... Exact ce imi trebuia dupa concediu :)
RăspundețiȘtergere