vineri, 25 martie 2011

Deja dor de mare

Îmi este atât de dor de mare, încât nările mă ustură dorind miros de sare, iar pielea mă mănâncă cerând nisip ud. 
Ochii mei nu vor decât albastru, iar buzele cerşind atingerea brizei.
Hainele mă strâng.

6 comentarii:

  1. Raze, si fi-mea vrea la mare; pui juma de rezervor si dam o fuga ?

    RăspundețiȘtergere
  2. mai e putin...curand, cand nasturii vor pocni cu totii la haina primaverii, aerul sarat va invalui toate trupurile goale...

    RăspundețiȘtergere
  3. Erys, de-abia astept!!!! Nasturii deja freamanta!

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna Vlad, merci de propunere. Ma mai gandesc.
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere