La fântână

N-am mai stat demult la fântâna de la Universitate, răsfăţându-mă în soare, împărţind banca cu un străin şi auzind apa clipocind. 

Lucrurile astea imi păreau rutină acum câţiva ani, iar azi scriu despre ele ca despre o ieşire în sacru. 

:)

Culmea curateniei

În această dimineaţă, am cunoscut culmea curaţeniei.
M-am trezit ca de obicei la 6:30 şi am fugit să ma împrospătez.
Întorcându-mă în cameră, am observat că în blocul de vizavi e un nenea care spală insistent gemurile..
La 6:30!?!?!

Inocent, m-am gândit că poate are un program de lucru aparte.
S-a facut 7:00. Individul spăla acelaşi geam.
La 7:10 spăla acelaşi geam.
La 7:20 idem.
La 7:30, când am plecat eu, spăla acelaşi geam.

Ori a pierdut un pariu, ori are o problemă grava de sănătate mintală.
E acel tip, care ascultă manele la maximum. O fi vreo legatură? :D

Libertatea macului

Mi-am pus azi pe desktop-ul de la serviciu, imaginea pe care o folosesc pe blog ca header. Şi m-am trezit gândindu-mă de ce imi place atât de mult. 

Am cules-o de pe deviantart cu ani în urmă, când am căutat termenul "freedom".
Reprezintă un mac roşu-roşu, care scoate capul prin sârma unui gard şi se crede liber.
Libertatea lui este de doua ori efemeră: o dată pentru că rădăcinile i-au rămas în pământul închisorii şi pentru că e atât de firav, încât orice rafală de vânt ar putea să îl zburătăcească.

Libertatea lui e efemeră. E o impresie. 

Totuşi, la fel ca macul, toti tindem către libertate.
La fel ca el, vom trece de garduri şi vom râde în soare, dar rădăcinile noastre vor rămane mereu în pământul din care am răsărit.

Laughing in the open air

Mi se face câteodată dor să rad în aer deschis. Exprimarea asta mi-a venit, ascultând o melodie pe care o tot difuzau la radio într-o perioadă.

Laughing in the open air.

Era ceva legat de “only the young can break away”. Şi mereu când ascult, realizez că şi eu mă încadrez în categoria asta.

Mă simt mai tânară decât m-am simţit când eram “mai tânară”. Şi mi-e drag pentru că simt o libertate intriseca care zice fuck it!! serviciului, stresului şi tuturor lucrurilor mature de zi cu zi. Poţi să faci orice, atâta timp cât nu uiţi cine eşti.

Primavara asta nu se grăbeşte să vină. Însă, înăuntru cred că toţi o simţim.. şi stăm ghemotociţi pe o margine a sufletului gata să plesnim ca nişte boboci de floare şi să facem bungee jumping sufletesc.

Cercuri în copaci

Şi în noi creşte ceva, aşa cum cresc cercurile în copaci. 

Rugăciunea detectivului Arthur

Rugăciunea detectivului Arthur
Emil Brumaru

Nimeni şi nimic nu mă poate opri, la ora cinci după masă,
Cînd lumina e albă şi-n magazii toamna miroase a praf adormit,
În iarbă să pun un pantof cu şireturi subţiri de mătasă,
Aşteptînd să se umple cu flori, şi să fiu fericit...

Nimeni şi nimic nu mă poate opri să caut prin şanţuri bucăţi de ziare,
Să iubesc către seară apa şi pietrele mari de sub poduri; oh, istovit,
Să sărut o scară ce putrezeşte în brusturii de lîngă ziduri amare,
În timp ce furnicile trec, şi să fiu fericit...

Nimeni şi nimic nu mă poate opri să ascut pe o treaptă a casei satîrul tocit,
Cu care tai carnea suavă de fluturi, ce-i visul motanilor mei,
Să-ngenunchez pe podele în faţa sticlelor lungi de oţet şi ulei,
Fără sfială plîngînd, şi să fiu fericit...

Nimeni şi nimic nu mă poate opri să desfac în amurg un ceasornic de fată
(el are rotiţe de înger!); să găsesc păianjeni bătrîni în pompe stricate de flit,
Şi pe a şaptea ceşcuţă din sumbrul dulap, o amprentă ciudată,
Şi-apoi să umblu tăcut prin odăi, şi să fiu fericit...

Ne-înec

Oare ce de inima mea are ritmuri atât de diferite? 

În unele momente, bate aşa de tare, mânată de o iubire care nu îşi găseşte rostul.
Ca şi cum ea, organ mişcător, s-ar afla în mijlocul unui ocean de iubire, ale cărui valuri o izbesc, o răsucesc şi o întorc pe toate părţile, iar ea, ca nebuna, se bucură de jocul lor fără frica înecului.
 

...Normal, pentru că inimile nu se îneacă cu iubire.