Intr-o luni

Cand s-au complicat atat de mult lucrurile? 

Pana mai ieri aveam libertatea de a privi apusul si de a scrie poezii despre el, de a fugi de la serviciu direct in bratele Lui, iar bratele lui ma primeau si vindecau tot ce era stricat.

Nu mai sunt Raze. Raze a devenit adult, face in curand 26 de ani si are zile cand nu mai stie sa rada.
Fiindca Raze a crescut. Si s-a prins intr-o panza lipicioasa din care simte ca nu mai poate scapa, panza care se cheama maturiate.

Problema e ca inca mai vreau sa ard. 

Vreau sa imi mai simt sufletul tremurand si vibrand si ochii sclipind si vreau sa mai pot scrie si canta. Sa ma las coplesita de emotii si sa le dau afara cum pot.

Sa am hobby-uri.
Vreau sa mai pot zbura.
Vreau sa mai pot iesi in sacru cu ocazii mici, nu doar cand vine Craciunul. Si vreau sa iubesc. Sa ard si sa ma topesc de dragoste.
De dragoste de orice.

Si o sa ma tin cu dintii sufletului de treaba asta, pana cand cei din jurul meu vor intelege ca asta sunt. 

Si daca nu vor intelege, pana cand voi gasi alti oameni care sa creada in acelasi lucru ca mine.