Eram la birou, tarziu, ochii impaienjeniti, degetele incordate, corpul amortit... cand aud in spatele meu soptit "Ioana".
Ma uit, portarul nostru, Domnul Radu, drag mie ca un bunic, se apropia de mine cu un pahar cu ceva rosu inauntru.
Mi-l da.
Eu ma uit, il miros.. nu mirosea. Ma indeamna sa beau.
Si gust.
O aroma pe care nu am mai simtit-o de cand traia Mamaia de la tara.... compot de corcoduse.
Am simtit o imensa bucurie... pentru faptul ca s-a gandit la mine ca e tarziu si ca mi-e sete/foame si apoi pentru ca m-a teleportat in copilarie.
:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu