Credinta

Sunt asta seara intr-o stare de semi-autism. Nu am chef de nimic, nu pot sa vorbesc, nu pot sa ascult. Am stat mai bine de o ora in cada, ascultand zgomotele tevilor si ale apei, bocanelile vecinilor si pe Luna mieunand in capul meu. Tastez cu degetele inflorite de la apa calda si ma simt mai anesteziata. 

Uneori viitorul suna bine, alteori suna rau, dar ce va fi nu putem stii. Che sera, sera cum zice cantecul, what will be, will be. Ce ma fac insa cu incapatanarea mea ca eu pot sa rezolv lucrurile, gandul ca daca e, nu are cum sa nu fie. Iluzie? Speranta? Credinta?

Legat de iluzie.. John Lennon zicea asa: "Un vis pe care-l visezi singur, e doar un vis. Un vis pe care il visam impreuna e o realitate."

Sunt campioana la speranta. Zici ca in mine a fost inchisa Cutia Pandorei dupa ce toate lighioanele au zburat si a ramas doar lighioana cea mai periculoasa. Caci, da! Daca ne amintim mitul.. Zeus i-a dat Pandorei cutia cu cele mai mari urgii..si printre ele speranta.

Si totusi nu cred ca e speranta, ci doar credinta. In tine, in mine, in noi. 

Ce imi este clar este ca viitorul trebuie sa sune si sa fie bine. Ca un rasarit de soare primavara, ca un cer instelat de vara, ca un deal auriu de toamna pe care le admiram impreuna.

Ihm… Iluzie? Speranta? Credinta?