2
saptamani de cand ai murit. Vai, cum suna. Tu cu ochii tai si unghiile
tale late...sa nu mai fii. Dar, chiar nu mai esti. Ai murit.
Viata
mea in lipsa ta arata precum graficul unui seism: azi rad si zici ca am
uitat, iar maine cad...si sufar si nu mai vreau sa traiesc.
Daca tu..cu
atata lumina si bunatate in suflet ai pierit, apai eu..cu toate
greselile mele si regretele..de ce as trai?
Cum sa fie lumea asta mai
buna, daca exact cei care ar putea-o face mai buna sunt chemati dintre
noi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu