Cumpana dintre
ani. Ne luam la revedere de la un an si ne punem sperantele in cel nou, ca o sa
fie mai bun, mai sanatos, mai fericit. Eventual luam si niste hotarari de care
vom uita in cel mult 3 luni. Avem nevoie sa inchidem un capitol si sa deschidem
unul nou.. pentru ca avem nevoie sa speram.
Dar ce inchid ?
Inchid un an pe
care daca ar fi sa il compar, as spune ca se aseamana cu o calatorie intr-o
barca cu vasle pe o mare intindere de apa : am prins si vreme buna cand
mi-am permis sa privesc cerul, dar au fost si furtuni care mi-au obosit bratele
incercand sa ma tin la suprafata, sleindu-mi puterile.
Am calatorit, am
vazut locuri si lucruri frumoase, am iubit si iubesc, m-am simtit si ma simt
iubita. M-am rugat si i-am multumit lui Dumnezeu. Pot sa imi amintesc clar
cateva momente cand am plans de fericire. Stiu de cine imi sunt legate aceste momente.
Am citit. Am facut sport. Am reinceput sa studiez pianul. Am simtit ca
traiesc.
Au fost si momente
intunecate. Au fost clipe foarte triste, clipe in care m-am zvarcolit, dar nu
mi-am pierdut speranta ; nu ai cum sa incetezi sa mai crezi sau sa lupti cand
iti simti sufletul plin.
Apoi a veni luna
septembrie..si nimic nu a mai fost ca inainte. Anul asta mi-a rapit intr-un mod
crud fratele (am vrut sa zic.. « un om pe care il iubesc » sau « pe
cineva drag »… dar nu reflecta amalgamul de sentimente pe care cuvantul « frate »
il cuprinde, acel cordon ombilical sufletesc care te leaga fara iti poti
explica de cel ce iti e frate sau sora).
Nu am fost singura in clipele
acelea, mi s-a dovedit ca am multi prieteni, iar Fratello si mai multi. Nu m-am
simtit nici macar o secunda singura si am primit atat de mult sprijin.
Si am inteles ca in astfel de clipe
nimeni, indiferent, cat de bine isi mascheaza durerea, nu trebuie lasat singur…o
imbratisare la momentul potrivit nu sterge durerea, dar da mai mult curaj
pentru a o infrunta.
Multumesc din suflet pentru toate vorbele bune, drumurile
facute, imbratisarile si rabdarea de care cei care tin la mine au dat dovada.
Asa ca finalul de
an, ma prinde inca in incapacitate de a intelege pe deplin sau de a accepta,
dar cu o mare dorinta de a trai si de a iubi.
Ce imi doresc de
la noul an ?
Sa nu imi mai
rapeasca pe nimeni din cei prezenti in viata mea.
Sa ma lase sa imi
revin, sa nu imi mai ofere surprize neplacute. Sa pot sa reincep sa respir si
sa imi simt inima usoara. Sa am in fiecare secunda din viata mea verdele
sclipitor si sa fim sanatosi psihic si fizic.
La multi ani! Fie
ca sperantele noastre sa se concretizeze!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu