Lupta

Fiecare zi e o lupta. 

Si am impresia ca cu cat inaintez in varsta, cu atat luptele sunt mai multe, cu atat sunt mai dese noptile nedormite si orele de privit in tavan cand somnul fuge. 

Si daca vreodata vei zice.. “nu pot fara X”, viata te va lovi unde te doare si iti va arata ca de fapt poti si fara X. Si tot asa, de nenumarate ori, pana cand vei ajunge sa te convingi ca nu poti decat atunci cand nu mai esti.

Pentru ca, si tarandu-te, poti. Pana nu “dai coltul”, poti. Cum? E alta poveste. 

Am 28 de ani. Traiesc. Si ar trebui sa fie de ajuns.

Dar nu e. Pentru ca viata nu e o notiune abstracta. E alcatuita din emotii, din oameni pe care ii iubesti, din dorinte, din vise. Acestea sunt lucrurile care nu te lasa sa dormi noaptea. Pentru ele lupti, pentru ca fac parte din viata ta si le vrei acolo, tocmai ca sa traiesti.  

Si o sa incetezi sa lupti pentru ele, cand o sa incetezi sa mai respiri.