Am fost la tara sa facem curatenie, sa pregatim curtea pentru parastas. Am stabilit meniul, lista "invitatilor"... Dar parca totul e o joaca, parca nu le facem pentru ca ai murit tu.
A fost o zi frumoasa, de primavara superba, cu vant si soare. Ti-ar fi placut. Ti-ar fi placut sa te joci cu Rocky, catelul, impreuna cu mine, sa il alinti pe motanul Vasile (iti placea tare de el), sa stai pe langa gratar, sa te duci prin gradina...
Te-ai fi pisicit cu matusa, te-ai fi intepat cu tata, vinul acela rosu ar fi fost mai gustos langa tine, te-ai fi emotionat la fel de tare ca mine la vizita surpriza a Unchiului Petre, pentru ca ai fi vazut cat de mult seamana cu Mamaia Leana si pentru ca, desi e doar fratele mamaii ai fi simtit cum reprezinta toata aceasta familie din care facem parte.
Si apoi la apus, am fi mers la calea ferata. Am fi admirat campul verde-crud, soarele oglindindu-se pe sinele de tren, am fi privit impreuna spre est si am fi stiut ca intr-acolo se afla marea.. te-as fi rugat "fa-mi si mie o poza!", "hai, inca una!", iar tu nu ai fi zis "hai, ma, Oano" pentru ca iti placea sa faci poze.. M-ai fi surprins mai frumoasa decat sunt, cum ai facut-o mereu.
Apoi am fi stat pe sine si am fi respirat. Ti-ai fi aprins o tigara. Te-as fi rugat sa imi dai si mie una ca sa marchez momentul. M-ai fi mustrat ca nu imi face bine sa fumez, ca intotdeauna cand voiam sa fumez, dar mi-ai fi dat o tigara si am fi stat amandoi acolo linistiti si m-as fi simtit fericita.
Azi, am fost la calea ferata. Pe ei i-am lasat sa se duca inainte, si m-am urcat pe sine. Si am facut poze, am privit campul, am respirat, am vizualizat marea.
Am fost la calea ferata pentru ca am fost sa te vizitez la cimitir.
Si am gasit pe mormantul tau un ghiocel inflorit. Nu stiu cine l-a plantat acolo, dar statea singurel si mi s-a parut ca ti se potriveste.
Poza ta in rama era tot acolo, fara sa fi fost afectata de iarna, de vant. Erai acolo, cu tricoul tau cu Micul Print, zambind la mine. Cu mainile tale firave, acelea pe care le-am vazut crestate de medici in pozele de la autopsie.
As fi vrut sa ingenunchez acolo, pe mormantul tau si sa ud toate florile acelea cu lacrimile mele. Dar nu am putut, nu i-ar fi facut bine lui tata si nici celorlalti sa ma vada astfel. Asa o nevoie sa imbratisez movila aia de pamant, pana m-as fi facut una cu ea.
Ramurica de trandafir pe care am gasit pe jos in ziua in care am mers sa facem curat pe mormant pentru 40 de zile, s-a prins. E ascunsa sub o sticla sa ii tina cald, dar am putut sa vad mugurii verzi pe care ii are. Ma intreb daca va infori, ce culoare va avea acest trandafir. Ar trebui sa fie alb ca sufletul tau si rosu aprins ca rana pe care mi-ai lasat-o in suflet.
Cum sa fac eu sa revad zambetul tau si sa imi mai vorbesti macar o data, sa te strang in brate si sa stiu ca ma auzi?
La atat se rezuma totul, la un dor nebun si la incapacitatea de a accepta ca nu mai esti.
Vino-mi in vis la noapte, te rog. Nu te-am mai visat demult. La noapte, hai sa zburam impreuna cu vantul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu