Azi am stat minute in sir cu tricoul tau in brate. Mi-e dor
de tine. Imi este foarte dor de tine. Am nevoie sa vorbesc cu tine si sa iti
spun tot.
Te-am visat acum vreo 2 nopti. Stateam amandoi la o masa, tu
aveai parul lung si erai linistit. Imi zambeai cu zambetul tau sfios. Iti
povesteam ceva si ma simteam foarte bine alaturi de tine. La un momentat dat,
am intins mana spre fata ta si te-am mangaiat pe fata si apoi te-am pupat.
Visul asta vine dupa noaptea aia cand m-am indoit puternic
de tot ce exista, de Dumnezeu, de mami, de tine. “Nimic nu exista”.
In noaptea
aia am simtit ca ai murit din nou, de data aceea de tot, fara sa mai am
speranta ca esti intr-un colt de univers, intr-un colt de timp si ma veghezi de
acolo. A fost crud si atat de real.
Si totusi mi-ai venit in vis, linistit.
Iti scriu. Vegheaza-ma in continuare si ajuta-ma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu