Mandala mea inversă

Am un descântec făcut special pentru tine.
Cuvinte care iau naştere doar pentru tine.
Frânturi de propoziții care te cheamă şi îţi invocă prezenţa.

Mă înconjor de cuvinte.
O mandala inversă... nu pentru a mă feri, ci pentru a te aduce mai aproape. 

Pielea mea

Pielea mea reacționează sub atingerea ta.
Se aprinde, pâlpâie și se înfioară ca și cum ar vrea să devină o entitate de sine stătătoare și să se apropie și mai mult de tine. 

Tu știi asta și profiți.
La fel cum și eu profit de felul în care reacționează respirația ta.

Dansul flăcărilor

Când arzi pe dinăuntru, prin porii tăi se vede o strălucire aparte.
Neavizaţii ar spune că ţi-a rămas pe piele nisip de astă-vară sau că ai stat prea aproape de lumina lunii. Cauze exterioare.

Doar avizaţii îşi dau seama că înauntru arzi, pentru că ei te privesc în ochi şi văd dansul flăcărilor pe pereţii tăi oculari.

Felinarul

Oare luntraşul care străbate ceaţa, admiră frumuseţea din lumina felinarului său?

Dez-văluire

Hâş, fâş, hâş, vâj!
Am dat pânzele de păianjen la o parte..

Mă lovisem de ele încercând să fac puţină curăţenie prin blog, gândindu-mă ce bună gospodină sunt, de-au apucat să crească.

...şi s-au lipit de mine... Sub formă de amintiri.
O pânză fină şi sclipitoare, plină de rouă - primăvara cu preamultul ei suflet - pânză elastică şi lipicioasă de care mi-a fost foarte greu să scap.
O pânză portocalie care mirosea a lavandă.
Alta pânză sărată, despre care aş fi zis că e de culoare albastră.
Apoi pânzele arămii, scorţişoreşti.

Mă învăluiseră...numai că eu... de trei ori m-am scuturat şi numaidecât m-am dez-văluit de amintiri.