Miros imaginar

Mi-a venit in nari un miros imaginar de mar, cu orez cu lapte vanilat si chec facut casa. 

Combinatia pe care o simteam in fiecare dimineata de dupa mosii de vara/iarna cand mamaia de la tara venea de la impartit.  

Cate dimineti nu mi-au inceput leganate de mirosul asta dulce... :)

Marea

Incepusem sa visez la mare de ceva vreme.
Ma tot gandeam la un post pe care il publicasem pe weblog, cand locuiam acolo.
Ziceam asa:

"Pe cine nu il apuca subit dorul de mare atunci cand e soare si cald afara? Eu asociez caldura si aerul proaspat cu marea, o mare albastra rau si foarte mare :)

Inchipuieti ca te afli pe malul marii, pe nisip. Esti un pic mai gros imbracat pentru ca bate vantul si tragi de manecile hainei ca sa iti cuibaresti mainile. Auzi in departare pescarusii cum se ciondanesc pe cine-stie ce bucata de mancare si deslusesti venind prin vant sunetul unui cantec, te straduiesti sa iti dai seama ce melodie e, dar nu poti pentru ca marea urla. Cum stai tu pe nisip si respiri, simti in plamani sarea marii si uneori pe pielea ta mai ajung picaturi din apa ei. Tocmai adineauri ai simtit pe buze un strop de sare! Iti umezesti buzele si ridici ochii spre cer, un cer de primavara, albastru-alb pe care marea il oglindeste.

Eu m-am intins pe nisip, privesc cerul si ascult marea. Tu?"

Ma tot gandeam ca nu am mai vazut-o demult, ca ii uitasem mirosul.
Si in a doua zi de Pasti, prietenii nostri ne-au ispitit. Ne-am urcat in masina si am plecat spre ea.
Drum usor, entuziast, pentru ca stiam ce urmeaza.
Am coborat la ea pe la Plaja Modern din Constanta.. plaja murdara si neingrijita. Insa ea! Ea era mai albastra ca niciodata, mirosea a sare si imi aparea in fata ochilor asa cum imi aparea in vis. Superba.

Nici nu am mai vazut in jur.
Din nou, atingerea ei m-a furnicat si am realizat ca o iubesc mai mult decat pe orice mare greceasca, pentru ca ea e neagra, turbata si pentru ca in fata ei pot sa stau doar privind-o in timp ce imi trag manecile hainei ca sa imi cuibaresc mainile.

La fântână

N-am mai stat demult la fântâna de la Universitate, răsfăţându-mă în soare, împărţind banca cu un străin şi auzind apa clipocind. 

Lucrurile astea imi păreau rutină acum câţiva ani, iar azi scriu despre ele ca despre o ieşire în sacru. 

:)

Culmea curateniei

În această dimineaţă, am cunoscut culmea curaţeniei.
M-am trezit ca de obicei la 6:30 şi am fugit să ma împrospătez.
Întorcându-mă în cameră, am observat că în blocul de vizavi e un nenea care spală insistent gemurile..
La 6:30!?!?!

Inocent, m-am gândit că poate are un program de lucru aparte.
S-a facut 7:00. Individul spăla acelaşi geam.
La 7:10 spăla acelaşi geam.
La 7:20 idem.
La 7:30, când am plecat eu, spăla acelaşi geam.

Ori a pierdut un pariu, ori are o problemă grava de sănătate mintală.
E acel tip, care ascultă manele la maximum. O fi vreo legatură? :D

Libertatea macului

Mi-am pus azi pe desktop-ul de la serviciu, imaginea pe care o folosesc pe blog ca header. Şi m-am trezit gândindu-mă de ce imi place atât de mult. 

Am cules-o de pe deviantart cu ani în urmă, când am căutat termenul "freedom".
Reprezintă un mac roşu-roşu, care scoate capul prin sârma unui gard şi se crede liber.
Libertatea lui este de doua ori efemeră: o dată pentru că rădăcinile i-au rămas în pământul închisorii şi pentru că e atât de firav, încât orice rafală de vânt ar putea să îl zburătăcească.

Libertatea lui e efemeră. E o impresie. 

Totuşi, la fel ca macul, toti tindem către libertate.
La fel ca el, vom trece de garduri şi vom râde în soare, dar rădăcinile noastre vor rămane mereu în pământul din care am răsărit.