Mancarime in spatele sternului

Cand va simtiti liberi? Si cum se manifesta?

Pe mine ma apuca o senzatie de mancarime in spatele sternului, incat imi vine sa alerg si sa imi doresc ca bratele mele sa fie aripi.

As plana atat de usor in inaltul cerului. Si as zbura cu o viteza ametitoare.

Starea asta imi este declansata fie de un cantec care imi place, fie de cantatul la pian, de un apus sau de vantul care bate mai tare.

Cred, totusi ca e intrinseca. Si latenta.

Azi spre exemplu ascultam ceea ce am atasat mai jos, lucram la o analiza de vanzari si am simit mancarimea din spatele sternului.

Aseara, am profitat de absenta iubitului, am dechis larg fereastra de la camera si am inceput sa exersez. Din nou aceeasi senzatie.

E ca o chemare.

Focul diamantului

Colegul meu cel nou are o pasiune pentru diamante. Una cladita in timp, cu experienta si daruire.
Mi-a vorbit intr-o zi despre ceea ce se numeste "focul diamantului". Sclipirea pe care un diamant veritabil o are cand il plimbi in lumina. Poate fi atat de puternica, incat poti simti cum iti arde retina.

O eventuala definitie: 

"De-a lungul mileniilor s-a incercat slefuirea rocilor brute de diamant, pentru a le da si mai multa stralucire. Necesitatea taierii si slefuirii lui a venit ca urmare a identificarii proprietatilor diamantului de a reflecta si a refracta lumina, astfel ca prin fatetare si plasat bine intr-o lumina puternica, aceasta putea intra prin fatete in interiorul diamantului, de unde razele de lumina se reflectau inapoi dandu-i o stralucire unica, asa numitul "foc" al diamantului. Cu cat "focul" unui diamant este mai bun, cu atat si pretul este mai mare, de asemenea."

La fel ca diamantele, si oamenii isi au focul lor. O stralucire care arde, nu retina, ci sufletul.

Iubitul

Un mare compliment pe care ti-l poate face persoana iubita, este sa inceapa sa asculte muzica ce-ti place tie. 
Iubitul asculta Placebo :X

Pian

Imi continui lectiile de pian. In iunie se face un an de cand invat.
Ma pot lauda cu urmatoarele: Fur Elise, My heart will go on (Titanic, daca mai e nevoie), Cantec de primavara - Mozart + studii din diverse metode. 

Lucrez din greu la Balada pentru Adeline si am inceput de duminica, Valurile Dunarii.

De la o vreme, exersam la orga, pentru ca pianul, ca si doamna mea profesoara, este bolnavior. Orga are sunet clar, e cameleon daca vrea.
Insa pianul are note calde si vii.  Chiar daca pe alocuri e dezacordat, chiar daca scartaie sau clapele se apasa atat de greu, pe el il simt cum freamata la atingerea mea.

Miros imaginar

Mi-a venit in nari un miros imaginar de mar, cu orez cu lapte vanilat si chec facut casa. 

Combinatia pe care o simteam in fiecare dimineata de dupa mosii de vara/iarna cand mamaia de la tara venea de la impartit.  

Cate dimineti nu mi-au inceput leganate de mirosul asta dulce... :)