Bruxelles

S-a terminat vacanta.
De fapt, s-a terminat de vreo 5 zile, insa mi-a luat timp "sa ma trezesc" :)

Anul acesta am vizitat Belgia. Am profitat de ocazia ca fosta mea colega de facultate, prietena buna care locuieste in Bruxelles, ne-a invitat la ea.
Ne-am cumparat bilete de avion din timp si ne-am intins aripile.

Se spune ca in Belgia vremea este mai buna in septembrie decat in august. Daca in Bucuresti ne incalzeam la 36 de grade, am aterizat in Bruxelles la 14 grade pe ploaie marunta.
Am fost culesi de un "pisoi ud" :) de la aeroport si ne-am inceput aventura.

Am fost cazati la 20 de minute de centrul orasului, in cartierul european. Multe cladiri de birouri, sedii ale diverselor institutii europene - destul de reci si inexpresive. Insa, centrul te copleseste prin cladirile vechi, de o arhitectura minunata, foarte frumos puse in valoare si de spectacolele de lumina organizate pe inserat.

Zona Mont des Arts ofera o priveliste frumoasa spre Grande Place unde cladirea primariei domina. 

Catedrala Saint Michel si Sainte Gudule merita vizitata; stil gotic, maiestuoasa, vitralii superbe. 

Parc du Bruxelles este cochet si sta dovada a placerii de a face sport. Am vazut de multe ori oameni care in pauza de pranz ieseau sa faca jogging.

Manneken Pis, dracusorul ala care face pipi, e urat foc. 

Si mai urata este "surioara sa", Janneken Pis, care sufera de aceeasi incontinenta urinara.

Parc du Cinquantenaire este frumos cu celebra sa poarta si adaposteste Muzeul Razboiului un mic paradis istoric foarte bine pus in scena. Gratis, pe deasupra. 

Bere multa si buna. Se spune ca daca stai un an in Belgia, poti in fiecare zi sa bei un alt tip de bere.

Gauffres, peste tot, cu de toate. Cele mai bune, cele simple.

Ciocolata, mmmm :)

Nu am ajuns la Atomium si nici la Muzeul de Stiinte Naturale despre care am auzit lucuri foarte interesante.

Oamenii sunt degajati, foarte multi "eurocrati", dar si multi arabi, tigani si romani. 

In Bruxelles am vazut pentru prima data o femeie purtand valul islamic ce o acoperea integral; nici macar ochii nu erau liberi. 

E un oras foarte verde, datorita ploii zilnice nu exista praf. Centrul este curat, insa cartierele din jurul lui sunt la fel de murdare ca si in Bucuresti. 

Desi, centrul este plin de turisti, Bruxelles ramane un oras cuminte, care se duce la culcare devreme.

Fermecatoare sunt stradutele, cladirea Old England de pe Mont des Arts care adaposteste Muzeul Instrumentelor Muzicale, apusul in Parc de Bruxelles, noptile cand strazile sunt pustii, mesajele de pe cladiri. 

Sambata, insa, am fost in Amsterdam :)

Prin fragmente

In "Harry Potter" se vorbeste despre o practica magica straveche ce presupune fragmentarea sufletului in bucatele care raman agatate de diverse lucruri, oferindu-i nemurirea celui care s-a folosit de ea.

Intr-un mod alb si mult mai frumos, acelasi lucru facem si noi. In fiecare persoana, loc, carte, cantec pe care iubim lasam o particica din suflet, devenind astfel nemuritori.

Trece vara

Trece vara.
In caldura torida de afara gasesc ceva schimbat. O umbra care imi arata ca este pe sfarsite.
O sa imi fie dor de ea.
Pentru ca vara linisteste.
Sub efectul soarelui, nebuniile si visele pe care le-am avut tot anul, se topesc si ies prin piele colorand-o.

AMR: 7! pana la concediu.
AMR: 12! pana plec.

Anul acesta imi iau sacul la spinare in septembrie. August s-a decalat un pic.
Si ma asteapta un loc nou pe care sa il descopar. Ma voi imbiba cu prezenta lui si imi voi lasa si acolo o particica din suflet.

De-abia astept!!!

Apoi, retur la realitate si mici bucurii.

Lucruri care imi fac placere

Lucruri care imi fac placere

Telefonul unui prieten cu care nu ai mai vorbit demult.

Un cadou neasteptat.

O melodie exceptionala pe care o auzi pentru prima data si incerci sa o patrunzi.

Melodia exceptionala pe repeat.

Transferarea datelor din telefonul vechi in cel nou.

Dimineata.

Soare si vant dimineata.

Mirosul de cafea.

Sarutul pe ceafa.

Sa privesc pisicile cum se joaca.

O idee de ureche

De ieri m-a apucat de o ureche o idee.
M-am hotarat sa-mi amintesc in fiecare clipa, de fiecare moment prezent si sa il traiesc.

Trec orele foarte repede.
Si zilele trec iute.
Si dupa un ciclu dintr-acesta, realizez ca ultima data era luni, iar acum e vineri.
Imi povestea o colega de la o firma vecina, ca i s-a intamplat sa rateze momentul infloririi copacilor. Ultima data isi amintea de copaci ca fiind inzapeziti si dintr-o data i-a vazut verzi.

Vreau ca fiecare clipa, chiar si cand merg pe strada, cand tastez, indiferent ce fac, sa fie o actiune asumata. Nu vreau sa mai fac nimic fara sa constientizez. Iar cand fac, sa imi dau silinta sa fie perfect. Iubitul meu imi zice ca o sa obosesc... vom vedea.

Aseara am fost la inot. Desi am inotat doar 30 de min. din ora acordata, mi-am dat silinta ca acelea sa fi fost perfecte.
Am iesit din apa si cat l-am asteptat pe Delfin, am privit bazinul... animat intr-un fel emotionant de bratele care taiau apa si sustinut de fosnaitul valurilor artificiale. Super! Privind, realizam ca acolo se petrecea actiunea, acolo era viata, iar eu priveam din afara la ea. 

A fost ultima data cand s-a intamplat asta.