miercuri, 11 aprilie 2012

Praf pe incaltari

In fiecare zi facem exercitiul de a alege.
In fiecare zi ne aflam intr-o rascruce si de fiecare data o luam pe un anume drum.
Uneori gandim bine ce vrem sa facem si actionam in consecinta, alteori ne lasam purtati de ce simtim sau de ce ni se ofera.

O actiune asumata este traita mai intens pentru ca stim ca prezenta in mijlocul actiunii ni se datoreaza si a fost dorita.

Viata ne este influentata de alegerile pe care le facem.
Si odata facute, sunt pentru totdeauna pentru ca timpul nu poate fi intors.
Nu ma pot intoarce in rascruce pentru a apuca pe alt drum. Ci doar sa merg inainte... cu praful de pe drum adunat pe incaltari.


 

vineri, 6 aprilie 2012

In varful degetelor

Vreau sa scriu ceva.. despre timp, despre unde sunt azi, despre unde vreau sa fiu maine.. despre limite, autodepasire, schimbare, dorinta, ratiune, simtire.

Si totusi, cuvintele nu vor sa se astearna.
De aceea imi port unghiile rosii... ca sa nu se vada cuvintele care au ramas in varful degetelor.

joi, 5 aprilie 2012

Love is a losing game



For you I was a flame,
Love is a losing game
Five story fire as you came,
Love is losing game

One I wish I never played,
Oh, what a mess we made
And now the final frame,
Love is a losing game

Played out by the band,
Love is a losing hand
More than I could stand,
Love is a losing hand


Self professed profound
Til' the chips were down
Know you’re a gambling man
Love is a losing hand

Tho' I battled blind,
Love is a fate resigned
Memories mar my mind,
Love it is a fate resigned

Over futile odds,
And laughed at by the Gods
And now the final frame,
Love is a losïng game

marți, 3 aprilie 2012

Bucurestiul meu

De cand m-am trezit am stiut ca azi e una din zilele alea cand ceva urla in mine. Urla asa frumos.

Si ce am facut? 
Am asteptat seara si m-am aruncat in bratele orasului pana cand picioarele m-au durut si ochii mi s-au incetosat. 

Bucurestiul ma anesteziaza.

duminică, 18 martie 2012

Centrul

Ma sfatuia cineva ca Raze inainte sa isi creasca radacini, trebuie sa-si gaseasca centrul, adica acel loc in care nu s-a schimbat nimic din copilarie si pana acum :)

Si la aproape 2 ani distanta de atunci, am aflat. :)

Am aflat ca ma am pe mine. 
Ca azi, mai mult decat inainte pot sa stau pe doua fara sa ma mai clatin. Ca am renuntat la masti si ca ma arat asa cum sunt.

Indiferent de toti oamenii care imi trec prin viata si de urmele pe care ei le lasa in mine.
Indiferent daca unii vibreaza in acelasi ritm cu mine sau daca sunt deschisi sa primeasca 100% ceea ce le ofer... sau nu. 
Eu raman aici.

Si sunt primul pilon de care am nevoie in viata.