sâmbătă, 20 octombrie 2012

Seara de sambata

Azi am fost in alta parte. Mi-am oferit portia de ragaz dupa care am tanjit si am plecat sa privesc apusul in parc.

Cu o bluza cu maneci lungi ce-mi acopereau degetele, am urcat aleea in zigzag a Muntelui Mare. 
Aceasta alee ma duce mereu cu gandul la mitul japonez ca demonii nu pot merge in zigzag si pentru a-i lasa in urma, japonezii se inconjurau de alei si poduri in zigzag.

Mi-am lasat si eu demonii in spate si am privit zarea portocalie. Nu a fost chiar nu apus spectaculos, de fapt nici macar nu am apucat soarele pentru ca am intarziat.
Am facut o mica tura de parc si m-am oprit sa privesc pescarii de pe insula mica.
Toamna ma indeamna spre meditatie si ma face sa vreau sa ma culcusesc langa cineva drag, la caldura unui corp care ma recunoaste.

A fost o vreme cand imi permiteam zilnic astfel de iesiri in sacru, cum le numeam. Azi insa, uit ca lucrurile trebuie privite in profunzime si ca suntem inconjurati de minuni.

Mi-au inghetat degetele. Sunt pe o banca in parc, e 7 seara abia, dar stelele au aparut pe cer. 
O dorinta catre ele. 


vineri, 19 octombrie 2012

Tango

Iubirea noastra e un tango.
Ma chemi la tine apoi ma respingi, ma lipesc de tine si apoi fug.
In bratele tale am regasit de fiecare data acordurile pasionale ale tangoului: tremurul sufletesc si foamea de mai mult, pasiunea. 
Ma invartesti si ma strangi langa tine. 

Cantecul de mai jos mi se pare ca reda iubirea noastra...si il ascult pe repeat ca sa nu se termine niciodata. :)


miercuri, 17 octombrie 2012

Viata pe fast-forward

Spre sfarsitul unei zile simt nevoia sa spun "stop" si sa ma detasez. Sa fac un pas in lateral si sa ajung pe malul marii sau in varful unui deal si doar sa privesc. 
Sa respir, sa privesc si sa aud linistea. Pentru o vreme timpul sa se masoare in batai de inima, nu in batai de ceas. 
Asta imi aminteste de reclamele la Kent...cineva arunca pachetul, tu il prindeai si puteai ajunge in lumea de vis... Peronul 3/4 din Harry Potter...

Ma trezesc la 6:30. Am 30 de minute sa fac dus, sa ma imbrac si sa ma machiez. Inca 15 minute sa mananc si sa hranesc pisicile, apoi inca 10 minute sa ud florile si sa plec. Urmeaza 20-30 de minute cu metroul. Cronometrul paleste in fata lui 136 si se da peste cap. Ajung la birou la timp pentru a-mi citi mailurile pana vin colegii si pentru o cafea intr-o companie placuta.
Tras tare pana la pranz. La pranz putina deconectare si din nou tras tare pana la final de program, care uneori se prelungeste mai mult decat vreau. 

Drumul spre casa e oaza mea de libertate si de regasire si reuseste sa ma binedispuna.

Acasa incepe partea a 2-a: gospodarire + renovare apartament. Adorm de cele mai multe ori pe la 12, imediat ce ma pun in pat, cu bec aprins, calculator mergand...lucruri care imi perturbau clar somnul inainte. Si am aflat ca daca nu setez alarma imediat ce ma bag in pat e posibil sa nu o mai setez deloc.
Iar a doua zi de la capat.

Desi e rutina, paradoxal, fiecare zi e altfel si imi aduce noutati. Senzatiile si emotiile ce ma incearca sunt intense. Poate mult mai intense decat tot ce am simtit pana acum. Incerc sa invat in fiecare zi si sa fiu prezenta la tot ce mi se intampla.  Doar ca timpul trece atat de repede, totul pare a fi la foc automat, incat uneori nu am ragaz sa vad cum se sedimenteaza totul.
Ca intr-o clepsidra in care nisipul fuge la goana, nici nu poti sa ii observi curgerea, fata de una care curge lin in care poti admira compozitia firicelelor de nisip. 

Daca as fugi in lume, intr-un sat de munte, departe de lumea dezlantuita, oare ritmul s-ar incetini? 

Sa ma trezesc dimineata devreme, sa beau cafeaua odata cu rasaritul soarelui, admirand bruma pe plante. Sa am o mica afacere, iar apoi sa am grija de casuta si de tufanelele galbene ce coloreaza curtea potrivindu-se cu peisajul de toamna si cu muntii ce ne inconjoara. 
Tu sa vii acasa mirosind a toamna si stralucind, sa te astept in prag, sa te sarut de bun venit si sa te intampin cu masa, iar in casa noastra sa miroasa a prajitura de fructe calda. Sa ne iubim ca nebunii in fiecare seara si sa adormim impreuna.

Oare asa timpul ar curge altfel?

duminică, 14 octombrie 2012

Opt

Privesc pe geam si vad cum copacii din fata blocului au inceput sa isi coloreze frunzele in galben si in portocaliu. Pe masura ce ele se coloreaza isi iau si zborul si devin covor. 

Am doua picioare infipte in pamant, dar gandul si sufletul imi zboara manate de dor.

miercuri, 10 octombrie 2012

The Script - The Man Who Can't Be Moved

Am zis asa: "daca urmatoarea melodie care va fi difuzata pe VH1 imi va placea, inseamna ca tu....".
Iar melodia nu imi place, o ador:

'Cause if one day you wake up and find that you're missing me
And your heart starts to wonder where on this earth I could be
Thinking maybe you'll come back here to the place that we'd meet
And you'd see me waiting for you on the corner of the street

So I'm not moving
I'm not moving