Astazi mi s-a atras atentia ca sunt imprevizibila, cu gura sloboda uneori si ca nu gandesc lucrurile in profunzime dand dovada pe alocuri de superficialitate.
Lucrurile astea mi le-a spus o persoana la a carei parere tin foarte mult.
Si prima mea reactie a fost sa spun ca nu sunt asa. Normal, cautam scuze care sa ne justifice comportamentul si care sa ne scoata basma curata in fata noastra si a celorlalti.
A te analiza si a realiza ca ai slabiciuni, inseamna sa iti faci mea culpa fata de propria persoana si fata de cei din jur. Ca si cum ai cadea de pe un piedestal si ai merge apoi descult pe zapada.
Dar din clipa in care ti-ai recunoscut slabiciunile, tocmai ai facut un pas mare inainte. Inseamna ca esti constient de ele si ca le poti indrepta, cu efort mai mare sau mai mic. Iar scopul este sa fim pe zi ce trece mai buni.
Imprevizibila - ar insemna sa nu am o traiectorie pe care sa imi conduc viata. Cu o exceptie (foarte importanta), cred ca am fost consecventa in ceea ce am facut. Din contra, imi plac lucrurile bine puse la punct, ordinea, senzatia de stabilitate. A fi imprevizibil presupune un haos interior si exterior, care pe mine ma sperie.
Gura sloboda - aici am de corectat. Mi s-a intamplat sa spun lucruri aiurea pentru a ma face placuta si mi s-a intamplat sa fac remarce dureroase atunci cand sunt foarte, foarte suparata.. de parca daca il superi pe celalalt, durerea din tine o sa se diminueze. Fals! Tocmai de aceea, de fiecare data am mustrari de constiinta. Acesta e un punct care trebuie imbunatatit. Blandetea este mai de pret.
Nu gandesc lucrurile in profunzime - aici am de imbunatatit. Este adevarat ca nu sunt o maestra a argumentatiei, dar asta nu inseamna ca nu percep lucrurile in profunzimea lor. Si uneori, atunci cand realitatea nu imi convine, imi ascund capul in nisip.
Fata de acum cativa ani, am facut progrese in a-mi sustine verbal cauza, dar am in continuare de lucru.
Superficialitate - deriva din "a nu gandi lucrurile in profunzime". Atunci cand nu sunt convinsa de lucruri sau de persoane, am tendinta de "a-mi lasa o mana libera". Totul se schimba atunci cand vine vorba de situatii si de persoane pe care le consider importante. Pentru ele sunt in stare sa mut muntii si sa merg pana in panzele albe. Uneori am impresia ca simt prea intens ceea ce se intampla in jurul meu si ca dau prea multa importanta lucrurilor care pe altii nu ii misca.
joi, 1 noiembrie 2012
miercuri, 31 octombrie 2012
Entuziasmul si asteptarile
Pune-ti zambetul pe fata, sterge urma de rimel de pe obraz si intoarce-te la realitate.
Entuziasmul si asteptarile sunt sursele celor mai mari dezamagiri. Si totusi investim inteles in tot ce ne inconjoara.
Entuziasmul si asteptarile sunt sursele celor mai mari dezamagiri. Si totusi investim inteles in tot ce ne inconjoara.
Cunoastem lucrurile cu
adevarat doar atunci cand le domesticim. Iar cand le domesticim avem
impresia ca sunt ale noastre. Si...ca doar de noi apartin.
Un apus este apus pentru milioane de oameni, insa apusul acela oglindit in fire verzi de iarba este doar al meu. Si nu pot sa il impart.
Un apus este apus pentru milioane de oameni, insa apusul acela oglindit in fire verzi de iarba este doar al meu. Si nu pot sa il impart.
luni, 29 octombrie 2012
29 octombrie
Ma asteptam de la mine la o scriere lacrimogena. Asa cum au fost toate pe data de 29 octombrie.
Dar, iata ca in aceasta zi mohorata si rece de toamna, nu vreau sa scriu nimic trist.
Sunt fara ea de atata vreme, glasul mi se ineaca mereu cand vorbesc despre ea.. si totusi acesta e primul an cand pe 29 octombrie ma simt bucuroasa ca traiesc. Cu toate greselile mele, cu aceasta cautare a fericirii de zi cu zi, cu poticniri, cu mari verzi, cu vise... asta sunt. Si iata ca traiesc si zambesc si imi cladesc viata zi cu zi.
Lucrurile ar fi stat altfel in viata mea daca nu ar fi plecat atat de devreme, poate ca eram mai "domnisoara" decat sunt, poate ca as fi stiut sa fiu mai fericita si aceasta melancolie caracteristica mi-ar fi lipsit. Tata nu ar fi fost singur, Dan ar fi fost mai infipt cu picioarele in pamant.. as fi apreciat altfel lucrurile.
Dar a plecat. Pe 22 decembrie am zis "lasa tati ca ma fac eu mare", atunci cand tata a inceput sa planga langa mine pe pat, am copilarit la tara alaturi de bunicii mei care m-au invatat sa apreciez lucrurile simple si am avut o copilarie fericita. Chiar daca Ionut a zis ca a fost trista, eu sunt singura in masura sa o apreciez .. si clar a fost fericita.
Cand am inceput scoala, a fost nevoie sa ma duca si sa ma ia de la scoala niste vecini pentru ca tata lucra.. si apoi stateam ore in sir singura in casa pana venea el de la serviciu. Televizorul mergea in continuu ca sa nu ma sperii de singuratate. Singurica atata timp mi-am inventat jocuri, puneam ciocolata la topit pe balcon si am supravietuit fara sa patesc ceva, exceptand perdelele carora le-am dat foc si tot eu le-am stins cu un pahar de apa.
Am avut grija de fratele meu si chiar daca in anumite privinte am dat gres, am incercat sa ii fiu un reper in viata.
Au fost si multe lucruri pe care vreau sa le uit. Cele care mi-au facut anii de liceu un calvar. Si daca ea nu ar fi plecat, acestea sigur nu s-ar fi intamplat.
Absenta ei a fost suplinita de Mamaia Leana de la tara, de matusile mele, de Mamuta - mama Alexandrei.
Lucrurile ar fi putut fi mai bune, dar... sunt bune si asa.
I-am mostenit pofta de a scrie, setea asta de a pune pe hartie tot ce simt.. I-am mostenit nasul la fel de acvilin, pasiunea pentru carti, iubirea de munte. Am descoperit cu stupoare in caietele ei acelasi mod de exprimare.. ca si cel in care scriam eu... si expresia "ma doare sufletul de dor".
Cred ca am in mine mai multe de la ea, decat vreau sa accept.. ceea ce e ciudat caci nu a fost cu mine sa mi le invete.
Iar asta e un lucru bun, inseamna ca traieste prin mine..
Asa cum mi-a zis cineva drag, e ingerul meu pazitor.
Dar, iata ca in aceasta zi mohorata si rece de toamna, nu vreau sa scriu nimic trist.
Sunt fara ea de atata vreme, glasul mi se ineaca mereu cand vorbesc despre ea.. si totusi acesta e primul an cand pe 29 octombrie ma simt bucuroasa ca traiesc. Cu toate greselile mele, cu aceasta cautare a fericirii de zi cu zi, cu poticniri, cu mari verzi, cu vise... asta sunt. Si iata ca traiesc si zambesc si imi cladesc viata zi cu zi.
Lucrurile ar fi stat altfel in viata mea daca nu ar fi plecat atat de devreme, poate ca eram mai "domnisoara" decat sunt, poate ca as fi stiut sa fiu mai fericita si aceasta melancolie caracteristica mi-ar fi lipsit. Tata nu ar fi fost singur, Dan ar fi fost mai infipt cu picioarele in pamant.. as fi apreciat altfel lucrurile.
Dar a plecat. Pe 22 decembrie am zis "lasa tati ca ma fac eu mare", atunci cand tata a inceput sa planga langa mine pe pat, am copilarit la tara alaturi de bunicii mei care m-au invatat sa apreciez lucrurile simple si am avut o copilarie fericita. Chiar daca Ionut a zis ca a fost trista, eu sunt singura in masura sa o apreciez .. si clar a fost fericita.
Cand am inceput scoala, a fost nevoie sa ma duca si sa ma ia de la scoala niste vecini pentru ca tata lucra.. si apoi stateam ore in sir singura in casa pana venea el de la serviciu. Televizorul mergea in continuu ca sa nu ma sperii de singuratate. Singurica atata timp mi-am inventat jocuri, puneam ciocolata la topit pe balcon si am supravietuit fara sa patesc ceva, exceptand perdelele carora le-am dat foc si tot eu le-am stins cu un pahar de apa.
Am avut grija de fratele meu si chiar daca in anumite privinte am dat gres, am incercat sa ii fiu un reper in viata.
Au fost si multe lucruri pe care vreau sa le uit. Cele care mi-au facut anii de liceu un calvar. Si daca ea nu ar fi plecat, acestea sigur nu s-ar fi intamplat.
Absenta ei a fost suplinita de Mamaia Leana de la tara, de matusile mele, de Mamuta - mama Alexandrei.
Lucrurile ar fi putut fi mai bune, dar... sunt bune si asa.
I-am mostenit pofta de a scrie, setea asta de a pune pe hartie tot ce simt.. I-am mostenit nasul la fel de acvilin, pasiunea pentru carti, iubirea de munte. Am descoperit cu stupoare in caietele ei acelasi mod de exprimare.. ca si cel in care scriam eu... si expresia "ma doare sufletul de dor".
Cred ca am in mine mai multe de la ea, decat vreau sa accept.. ceea ce e ciudat caci nu a fost cu mine sa mi le invete.
Iar asta e un lucru bun, inseamna ca traieste prin mine..
Asa cum mi-a zis cineva drag, e ingerul meu pazitor.
duminică, 28 octombrie 2012
Cantecul unui prizonier.. Fast car - Tracy Chapman
You've got a fast car
I wanna a ticket to anywhere
Maybe we make a deal
Maybe together we can get somewhere
Any place is better
Starting from zero, got nothing to lose
Maybe we'll make something
Me, myself, I've got nothing to prove
You've got a fast car
I've got a plan to get us out of here
Been working at the convenience store
Managed to save just a little bit of money
Won't have to drive too far
Just cross the border and into the city
You and I can both get jobs
And finally see what it means to be living
See my old man's got a problem
Live with the bottle, that's the way it is
He says his body's too old for working
His body's too young, to look like his
When mama went off and left him
She wanted more from life than he could give
I said somebody's got to take care of him
So I quit school and that's what I did
You've got a fast car
Is it fast enough so we can fly away?
We gotta make a decision
Leave tonight or live and die this way
Say remember when we were driving, driving in your car
Speed so fast it felt like I was drunk
City lights lay out before us
And your arm felt nice wrapped 'round my shoulder
And I had a feeling that I belonged
I had a feeling I could be someone, be someone, be someone
You've got a a fast car
We go cruising entertain ourselves
You still ain't got a job
Now I work in the market as a checkout girl
I know things will get better
You'll find work and I'll get promoted
We'll move out of the shelter
Buy a bigger house and live in the suburbs
Say remember when we were driving, driving in your car
Speeds so fast it felt like I was drunk
City lights lay out before us
And your arm felt nice wrapped 'round my shoulder
And I had a feeling that I belonged
I had a feeling I could be someone, be someone, be someone
You've got a fast car
I've got a job that pays all our bills
You stay out drinking late at the bar
See more of your friends than you do of your kids
I'd always hoped for better
Thought maybe together you and me'd find it
I got no plans and I ain't going nowhere
So take your fast car and keep on driving
Say remember when we were driving, driving in your car
Speeds so fast it felt like I was drunk
City lights lay out before us
And your arm felt nice wrapped 'round my shoulder
And I had a feeling that I belonged
I had a feeling I could be someone, be someone, be someone
You've got a fast car
Is it fast enough so you can fly away?
You gotta make a decision
Leave tonight or live and die this way
I wanna a ticket to anywhere
Maybe we make a deal
Maybe together we can get somewhere
Any place is better
Starting from zero, got nothing to lose
Maybe we'll make something
Me, myself, I've got nothing to prove
You've got a fast car
I've got a plan to get us out of here
Been working at the convenience store
Managed to save just a little bit of money
Won't have to drive too far
Just cross the border and into the city
You and I can both get jobs
And finally see what it means to be living
See my old man's got a problem
Live with the bottle, that's the way it is
He says his body's too old for working
His body's too young, to look like his
When mama went off and left him
She wanted more from life than he could give
I said somebody's got to take care of him
So I quit school and that's what I did
You've got a fast car
Is it fast enough so we can fly away?
We gotta make a decision
Leave tonight or live and die this way
Say remember when we were driving, driving in your car
Speed so fast it felt like I was drunk
City lights lay out before us
And your arm felt nice wrapped 'round my shoulder
And I had a feeling that I belonged
I had a feeling I could be someone, be someone, be someone
You've got a a fast car
We go cruising entertain ourselves
You still ain't got a job
Now I work in the market as a checkout girl
I know things will get better
You'll find work and I'll get promoted
We'll move out of the shelter
Buy a bigger house and live in the suburbs
Say remember when we were driving, driving in your car
Speeds so fast it felt like I was drunk
City lights lay out before us
And your arm felt nice wrapped 'round my shoulder
And I had a feeling that I belonged
I had a feeling I could be someone, be someone, be someone
You've got a fast car
I've got a job that pays all our bills
You stay out drinking late at the bar
See more of your friends than you do of your kids
I'd always hoped for better
Thought maybe together you and me'd find it
I got no plans and I ain't going nowhere
So take your fast car and keep on driving
Say remember when we were driving, driving in your car
Speeds so fast it felt like I was drunk
City lights lay out before us
And your arm felt nice wrapped 'round my shoulder
And I had a feeling that I belonged
I had a feeling I could be someone, be someone, be someone
You've got a fast car
Is it fast enough so you can fly away?
You gotta make a decision
Leave tonight or live and die this way
Abonați-vă la:
Postări (Atom)