14/14/12

"Bine mai. Doamne ajuta!"

Si inima mea la trap, in goana. 

Strigatul unui multumesc care a curs cristalin si o gutuie mare cat tot pamantul.

O mare responsabilitate. Fericirea regasirii. O impletire ascunsa si tot timpul gutuia.

12/12/12

Din mult, nimic.
Din comunicare, liniste.
Din privire, evitare.
Din incercare, resemnare.
Din iubire, iubire.

Si aceasta zapada care cade, cum cadea acum aproape un an. Peste tot, peste masini. Amintiri.

Si un mare gol. O mare lipsa ce nu va putea fi suplinita.
Ma simt singura. Ma simt foarte singura si foarte parasita.

Sunt momente în viaţă, în care oricum ţi-ar sta corpul, sufletul e în genunchi !

Victor Hugo

De-ai putea

De-ai putea sa vezi vreodata tot ce-mi trece prin ochi cand te vad
N-ai mai putea sa te opresti din plans,
N-ai mai vedea.

De-ai putea sa simti vreodata ce-i in inima mea cand lipsesti
N-ai mai putea sa stii pe unde esti,
Te-ai rataci.

De-ai putea s-auzi vreodata tot ce nu pot sa-ti spun cand vorbesc
N-ai mai putea sa-mi spui ca ai sa pleci,
N-ai mai putea pasi.

Chilian

Fulgi

Deja 6 decembrie.
Inca 13 zile pana la ziua mea, 19 zile pana la Craciun si 25 de zile pana la final de an.
Am pasit deja in ceea ce se cheama sarbatori de iarna... si de ieri, dupa ce am fost la cumparaturi de dulciuri, m-a cuprins o senzatie de implinire sufleteasca.

Mi-am inceput ziua cu daruri pitite prin toate cizmele, apoi un drum placut cu metroul si mers pe jos pana la firma. O surpriza care m-a incalzit foarte tare si mi-a atras atentia ca ... vine iarna si ca mai e cineva cu mine in acest anotimp rece.

Fulgi de cocos, fulgi de nea... pe haine, in suflet. 
Azi ma simt fericita... fericirea de care vorbeam in postarea trecuta :)