Am mers sa aprind lumanari la biserica din parc, am cerut doua: una pentru
vii si una pentru morti.
M-am oprit la morti sa aprind mai intai pentru ei, ca
omagiu, dar o doamna m-a indemnat: "mai intai se aprinde la vii".
I-am
multumit si mi-am amintit ca inainte de toate trebuie SA TRAIM.
duminică, 31 martie 2013
miercuri, 27 martie 2013
Viata pe un peron - Octavian Paler
Am citit o carte de care m-am ferit: "Viata pe un peron" a lui Octavian Paler.
Citind, am tot sperat ca "viata" nu se va opri la "peron" si ca personajul, acest eu al meu si al tau, va reusi sa paraseasca "gara" spre a cauta lumea. Nu a astepta un tren care nu mai vine, ci a parcurge la picior, daca trebuie.
“Apoi m-a coplesit o mare emotie, uitandu-ma cum se facea ziua. Parca vedeam totul, cum sa zic, de la o mare inaltime. Si m-am gandit cat de orbi suntem in fiecare dimineata. Se lumineaza aceasta stea pe care ne nastem si murim, iar noi nu gasim ceva mai bun de facut decat sa ne controlam, plictisiti sau grabiti, ceasul. Noaptea se retrage undeva in neant si ne regasim pe noi insine si lucrurile din jur fara sa ne miram cel putin, incat nici macar nu le mai observam. Ni se pare o datorie a pamantului sa se lumineze la ora prevazuta. Si astfel, in loc sa aiba gust cosmic, dimineata are gustul pastei de dinti.”
Citind, am tot sperat ca "viata" nu se va opri la "peron" si ca personajul, acest eu al meu si al tau, va reusi sa paraseasca "gara" spre a cauta lumea. Nu a astepta un tren care nu mai vine, ci a parcurge la picior, daca trebuie.
“Apoi m-a coplesit o mare emotie, uitandu-ma cum se facea ziua. Parca vedeam totul, cum sa zic, de la o mare inaltime. Si m-am gandit cat de orbi suntem in fiecare dimineata. Se lumineaza aceasta stea pe care ne nastem si murim, iar noi nu gasim ceva mai bun de facut decat sa ne controlam, plictisiti sau grabiti, ceasul. Noaptea se retrage undeva in neant si ne regasim pe noi insine si lucrurile din jur fara sa ne miram cel putin, incat nici macar nu le mai observam. Ni se pare o datorie a pamantului sa se lumineze la ora prevazuta. Si astfel, in loc sa aiba gust cosmic, dimineata are gustul pastei de dinti.”
vineri, 8 martie 2013
Plumb
Mereu cand voi simti ca e prea greu, sa imi aduc aminte de domnul care avea un picior mai scurt decat celalalt cu aprox. 10 cm.
Il vedeam seara iesind de la metrou, cu o geanta pe umar si ducandu-se spre casa. Ca sa poata merge, purta un pantof cu talpa ortopedica de 10 cm, dar chiar si asa, mergea foarte greu: cand eu faceam 3-4 pasi, el abia facea 1 pas. Il vedeam ca mergand in reluare, mergand astfel printre zeci de oameni care se grabeau spre case.
Si cu toate acestea, isi parcurgea zilnic drumul, in ritmul lui lent, un serviciu, o cumparatura..
Asa ca atunci cand simt ca e prea greu, sa imi amintesc ca sunt ca un fulg, fata de plumbul din picioarele altora.
Il vedeam seara iesind de la metrou, cu o geanta pe umar si ducandu-se spre casa. Ca sa poata merge, purta un pantof cu talpa ortopedica de 10 cm, dar chiar si asa, mergea foarte greu: cand eu faceam 3-4 pasi, el abia facea 1 pas. Il vedeam ca mergand in reluare, mergand astfel printre zeci de oameni care se grabeau spre case.
Si cu toate acestea, isi parcurgea zilnic drumul, in ritmul lui lent, un serviciu, o cumparatura..
Asa ca atunci cand simt ca e prea greu, sa imi amintesc ca sunt ca un fulg, fata de plumbul din picioarele altora.
vineri, 1 martie 2013
miercuri, 6 februarie 2013
Conexiune
Am vazut in ultima vreme 3 filme care m-au facut sa ma gandesc la conexiunea pe care o avem cu natura, cu divinitatea. Conexiune pe care incepem sa o uitam.
Am vazut ecranizarea romanului "Eat. Pray. Love". Nu am avut rabdare sa citesc cartea, destul de siropoasa pentru gustul meu, insa filmul a fost ok. Mi-a ramas in minte desenul pe care eroina l-a primit de la un vraci indonezian: un om reprezentat sub forma unui copac: 4 picioare pentru a fi bine ancorat in realitate, capul sub forma unor crengi cu frunze pentru a a capta vibratiile universului, iar in capul pieptului perechea de ochi... pentru ca asa cum si Saint-Exupery spune: "Nu vedem bine decat cu sufletul, esentialul este invizibil pentru ochi".
Apoi, am vazut "Life of Pi" si mi-am adus aminte ca ar trebui sa multumesc mai des lui Dumnezeu pentru faptul ca mi-a dat viata si la randul meu sa apreciez viata care ma inconjoara, sub toate formele ei.
Al treilea film pe care l-am vazut si s-a potrivit cu pornirea mea este "Planet Earth". Exceptional! O serie de documentare ce prezinta viata pe Pamant, insa filmate cu rabdare. Ragaz sa vezi o floare cum se deschide, cum un leopard se rasfata in soare, cum apa inunda un tinut arid.
Azi dimineata m-am oprit din fuga si am privit rasaritul.
Acum imi este dor sa stau pe un deal si sa privesc in departare.
Am vazut ecranizarea romanului "Eat. Pray. Love". Nu am avut rabdare sa citesc cartea, destul de siropoasa pentru gustul meu, insa filmul a fost ok. Mi-a ramas in minte desenul pe care eroina l-a primit de la un vraci indonezian: un om reprezentat sub forma unui copac: 4 picioare pentru a fi bine ancorat in realitate, capul sub forma unor crengi cu frunze pentru a a capta vibratiile universului, iar in capul pieptului perechea de ochi... pentru ca asa cum si Saint-Exupery spune: "Nu vedem bine decat cu sufletul, esentialul este invizibil pentru ochi".
Apoi, am vazut "Life of Pi" si mi-am adus aminte ca ar trebui sa multumesc mai des lui Dumnezeu pentru faptul ca mi-a dat viata si la randul meu sa apreciez viata care ma inconjoara, sub toate formele ei.
Al treilea film pe care l-am vazut si s-a potrivit cu pornirea mea este "Planet Earth". Exceptional! O serie de documentare ce prezinta viata pe Pamant, insa filmate cu rabdare. Ragaz sa vezi o floare cum se deschide, cum un leopard se rasfata in soare, cum apa inunda un tinut arid.
Azi dimineata m-am oprit din fuga si am privit rasaritul.
Acum imi este dor sa stau pe un deal si sa privesc in departare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)