vineri, 6 iunie 2014

Soarele si Luna

Ieri eram ok. Discutam si apoi a venit vorba de tine si de culoarea ochilor tai. Ca avem aceeasi culoare. Ca aveam aceeasi culoare. 
M-am simtit brusc incredibil de singura. Lasata deoparte si parasita. Noi eram doi. Soarele si luna mamei noastre. 
Mai tii minte cum ne alinta? Eram mici, am o imagine in minte cand eram in sufragerie, tu erai foarte mic, aveai 2 ani cand ea a plecat, deci aveai sub 2 ani. Vad clar culoarea peretilor in sufragerie, cum lucea soarele pe ei si pe ea doar putin creionata, mai mult ii ghicesc prezenta decat o vad, la fel si pe tine. Si cuvintele acestea: Soarele si Luna ei. Tu soarele si eu luna. 
Chiar mica fiind realizasem ca aveai un rol mai important ca mine: Soarele. Apoi tata ti-a zis "purtatorul de nume".

Mi-e dor de tine, mai! Mi-e dor rau de tot.
Mi-e dor sa vin acasa si sa te vad iesind din camera ta adormit si marait... cu picioarele tale lungi si unghiile acelea late.


Imi vine mai usor decat mi-a fost in primele saptamani si luni. Am depasit momentele acelea cand ma zvarcoleam seara de seara si voiam sa urlu de durere. Acum pot sa respir. Am invatat sa imi reprim. Cand vine vorba de tine, inchid usa acestor ganduri si ma duc cu mintea in alte locuri, doar ca sa nu simt durerea.


Dar rabufnesti. Si ma cobori ca intr-un abis. E dor. Sangele din mine isi ascute glasul si te striga. Suntem singuri fara tine. Ma gandesc doar la o intrebare care mi s-a putea pune: "Si, ai frati?".. Cum sa zic eu "am avut"?

Mi-e dor de tine. Hai sa ne urcam pe bloc si sa privim zarea. Hai sa te simt in preajma mea. Da-mi un semn ca sa stiu ca esti in continuare, dar ca esti doar in alt loc.

luni, 26 mai 2014

8 luni

Exact in noaptea cand se fac 8 luni te-am visat iar. 
Trebuia sa merg la o consultatie de nutritie si nu stiu cum se face dar tu erai internat acolo. Era un baiat care m-a luat de la receptie si m-a dus la tine, arata precum camera ta. 

Erai intins pe pat, inconstient, zicea ca iti face perfuzii. Cand mi-ai auzit vocea, ai inceput sa te zbati si ai alunecat din pat. Impreuna te-am ridicat si te-am pus la loc, dar te-ai lovit putin la cap. A zis ca nu ai mai mult de 8 kg. Intr-adevar, erai foarte usor. 
Si in timp ce eram aplecata peste tine, cautam sa vad daca moartea s-a instalat, incercam sa te miros ca sa vad daca mirosi a moarte. 
Nu miroseai, nu inca. 

Impresia lasata de vis este ca eu traiesc viata mea cu grijile si bucuriile mele, iar tu acum te chinuiesti. Sunt 8 luni si m-am trezit cu gandul asta. Ma rog zilnic pt odihna ta...si totusi daca nu ti-ai gasit-o? Daca iti e rau unde esti acum? Gandul acesta ma doare mai tare decat faptul ca nu mai esti.

joi, 1 mai 2014

Primul 1 Mai fara tine

Nu stiu daca a fost an cand de 1 Mai sa nu fi mers in Vama. Faceai ce faceai, iti luai rucsacul in spate si plecai acolo. Si mereu ma sunai din Vama ca sa aud marea. 

Anul acesta e primul an din toti anii ce vor veni cand nu ma vei mai suna. Un detaliu.. dar acest detaliu imi face sufletul praf.

Nu stiu daca acum esti acolo, dar pentru orice eventualitate am adus eu Vama la tine.
Am presarat putin pe mormantul tau si asa voi face in fiecare an. 

Te iubesc enorm si mi-e tare dor de tine.


luni, 21 aprilie 2014

Vis

Azi-noapte te-am visat din nou, dupa ceva timp. 
Eram in casa la noi, tu murisesi si ne-ai aparut sub forma de fantoma. Erai translucid si, daca imi amintesc bine, mi-ai aparut asa cum erai cand erai mai mic. 
Erai o fantoma si nu aveam cum sa te ating, totusi eu am intins mana catre tine si, surpriza, am reusit sa te prind de mana. Mai intai usor ghicita forma palmei tale, apoi tot mai concreta. Ti-am sarutat-o si unghiile late. Te-am luat in brate si printre lacrimi le ziceam celor din jur, ca, uite, pot sa te ating. 
Iti simteam pana si mirosul pielii, ti-am pupat fata si era o bucurie teribila ca pot sa te ating din nou ca pe un om viu. 

Atat imi amintesc. Sper sa fii bine acolo unde esti. Sper sa fii atat de fericit! Vine 1 Mai, sper sa ai in Raiul tau putina mare, caci niciodata nu ai lipsit de pe tarmul ei de 1 Mai.

miercuri, 9 aprilie 2014

:)

Tata a iesit la pensie!
Cine ar fi crezut ca anii trec asa de repede. M-am bucurat si gandul mi-a zburat la tine..ce bine era sa fii aici.
Sa glumim amandoi pe seama lui ca e pensionar si sa ii multumim lui Dumnezeu ca a venit aceasta zi.

Nu esti aici.