Gratie amicului meu, am aflat ca Metallica revine in Bucuresti anul asta!
Yessssss!!!!
25-27 iunie, cu ocazia festivalului Sonisphere! Cu ei vin si Slayer!
Si e oficial: pe site-ul Metallica si pe site-ul festivalului.
joi, 18 februarie 2010
Zboara, timpule, zboara! :)
Am inceput sa numar zilele.
Incepand cu 14 februarie (ciudata coincidenta cu Valentine's Day) am luat o decizie. Ceva ce se va concretiza un pic-un pic mai incolo.
Mi-am propus sa nu vorbesc despre asta, sa nu ma mai gandesc, sa nu numar zilele. Dar NU POT sa ma abtin!
Ma mananca degetele sa scriu ...
Totusi nu o sa va spun, pentru ca am superstitia ca daca vorbesc despre ceva ce imi doresc nu se mai indeplineste.
Dar sa stiti ca Raze .. numara zilele!
Incepand cu 14 februarie (ciudata coincidenta cu Valentine's Day) am luat o decizie. Ceva ce se va concretiza un pic-un pic mai incolo.
Mi-am propus sa nu vorbesc despre asta, sa nu ma mai gandesc, sa nu numar zilele. Dar NU POT sa ma abtin!
Ma mananca degetele sa scriu ...
Totusi nu o sa va spun, pentru ca am superstitia ca daca vorbesc despre ceva ce imi doresc nu se mai indeplineste.
Dar sa stiti ca Raze .. numara zilele!
miercuri, 17 februarie 2010
Activitate musculara
Luni am lucrat la sala: brate, biceps, spate, pectorali (:D o sa fiu mai ceva decat Nicoleta Luciu) si inca un muschi, cel care leaga coastele de spate.
Pentru ca azi e a doua zi de dupa: am febra musculara, in special la acel muschi ce leaga coastele de spate. Nu pot sa imi ridic geanta pe umar.
Ieri, am lucrat piciorusele cu tot ce presupun ele. Maine voi avea febra si la picioare.
Sa mai merg si diseara ca sa lucrez abdomenul si zona lombara, ca sa fiu de nemiscat toata saptamana?
Imi place sala pe care o frecventez.
Este spatioasa, muzica este antrenanta si data tare, aparatele sunt diverse (desi le lipsesc vreo 2 absolut necesare), baietii de la receptie sunt niste pusti de treaba.
Majoritatea practicantilor este compusa din baieti.
Majoritatea baietilor este compusa din genul "macho - privire aruncata".
Sunt bineinteles si practicanti ce vin ca sa se antreneze, dar cei mai multi vin sa "socializeze".
Eu ma amuz teribil.
Pe pe bicicleta mea le observ privirile aruncate in dreapta, in stanga, pentru a surprinde privirile celorlalti, strambaturile atunci cand ridica mai mult decat pot, scanarea fiecarei fete care vietuieste pe acolo.
Eu sunt ca o floare.
Mi-am propus sa profit de experienta lor in domeniu si de buna-vointa de a se baga in seama. Asa ca luni am folosit aparate la care nici nu visam, chiar s-au bucurat sa imi arate cum, si am impins la piept, cot-la-cot cu ei. E adevarat ca ei cu 50 kg, iar eu cu 10.
Pentru ca azi e a doua zi de dupa: am febra musculara, in special la acel muschi ce leaga coastele de spate. Nu pot sa imi ridic geanta pe umar.
Ieri, am lucrat piciorusele cu tot ce presupun ele. Maine voi avea febra si la picioare.
Sa mai merg si diseara ca sa lucrez abdomenul si zona lombara, ca sa fiu de nemiscat toata saptamana?
Imi place sala pe care o frecventez.
Este spatioasa, muzica este antrenanta si data tare, aparatele sunt diverse (desi le lipsesc vreo 2 absolut necesare), baietii de la receptie sunt niste pusti de treaba.
Majoritatea practicantilor este compusa din baieti.
Majoritatea baietilor este compusa din genul "macho - privire aruncata".
Sunt bineinteles si practicanti ce vin ca sa se antreneze, dar cei mai multi vin sa "socializeze".
Eu ma amuz teribil.
Pe pe bicicleta mea le observ privirile aruncate in dreapta, in stanga, pentru a surprinde privirile celorlalti, strambaturile atunci cand ridica mai mult decat pot, scanarea fiecarei fete care vietuieste pe acolo.
Eu sunt ca o floare.
Mi-am propus sa profit de experienta lor in domeniu si de buna-vointa de a se baga in seama. Asa ca luni am folosit aparate la care nici nu visam, chiar s-au bucurat sa imi arate cum, si am impins la piept, cot-la-cot cu ei. E adevarat ca ei cu 50 kg, iar eu cu 10.
luni, 15 februarie 2010
Vis
Vi s-a intamplat sa visati in mod constant un anumit loc? Fara sa il cunoasteti, fara sa il fi vazut vreodata.
Mie mi s-a intamplat.
Cred ca este a 3-a oara cand visez acest loc.
Este undeva la munte, pe acel deal se afla o casa la care se ajunge urcand o poteca serpuitoare.
La baza dealului se afla un zid de aproximativ 1 metru inaltime, facut din pietre de rau. El sustine greutatea dealului.
Iarba acolo nu este niciodata verde crud, ci un verde-galbui, spre toamna. Poteca este batatorita. Printre firele de iarba cresc flori de munte violet.
Casuta este vesela, din piatra de rau. Cerul senin si atat de albastru.
Mereu cand ma intorc in vis acolo, ma simt ca si cum m-as intoarce la tara la bunicii mei.
Nu cunosc locul asta. Dar recunosc in totalul lui, elemente pe care le stiu din alte parti: piatra de rau din Franta, culoarea ierbii si a cerului de la Poiana Izvoarelor.
Dar totalul este de sine-statator.
Azi-noapte am visat ca vizitam temple chinezesti, desi eu stiam ca eram in Franta. Eram departe de casa si apoi dintr-o data m-am pomenit de drumul serpuitor care ducea la casuta din povesti.
Nu eram singura si eram fericita. Simteam aerul atat de curat si cerul ala...
Apoi, ne aflam la baza dealului, langa zidul acela de piatra si ne-am pomenit in mijlocul iernii cu o avalansa.
Era superb valul alb de zapada, inaintand prin iarba verde-galben sub cerul albastru.
Ne-am adapostit la baza zidului, simteam cum se pravaleste zapada pe noi si imi era teama sa nu ma acopere de tot.
Nu a facut decat sa ma racoreasca si sa astept cu nerabdare urmatoarea avalansa.
E doar vis. Dar vreau sa cred ca dealul din visul meu exista si ca, tot cureierand, il voi descoperi.
Mie mi s-a intamplat.
Cred ca este a 3-a oara cand visez acest loc.
Este undeva la munte, pe acel deal se afla o casa la care se ajunge urcand o poteca serpuitoare.
La baza dealului se afla un zid de aproximativ 1 metru inaltime, facut din pietre de rau. El sustine greutatea dealului.
Iarba acolo nu este niciodata verde crud, ci un verde-galbui, spre toamna. Poteca este batatorita. Printre firele de iarba cresc flori de munte violet.
Casuta este vesela, din piatra de rau. Cerul senin si atat de albastru.
Mereu cand ma intorc in vis acolo, ma simt ca si cum m-as intoarce la tara la bunicii mei.
Nu cunosc locul asta. Dar recunosc in totalul lui, elemente pe care le stiu din alte parti: piatra de rau din Franta, culoarea ierbii si a cerului de la Poiana Izvoarelor.
Dar totalul este de sine-statator.
Azi-noapte am visat ca vizitam temple chinezesti, desi eu stiam ca eram in Franta. Eram departe de casa si apoi dintr-o data m-am pomenit de drumul serpuitor care ducea la casuta din povesti.
Nu eram singura si eram fericita. Simteam aerul atat de curat si cerul ala...
Apoi, ne aflam la baza dealului, langa zidul acela de piatra si ne-am pomenit in mijlocul iernii cu o avalansa.
Era superb valul alb de zapada, inaintand prin iarba verde-galben sub cerul albastru.
Ne-am adapostit la baza zidului, simteam cum se pravaleste zapada pe noi si imi era teama sa nu ma acopere de tot.
Nu a facut decat sa ma racoreasca si sa astept cu nerabdare urmatoarea avalansa.
E doar vis. Dar vreau sa cred ca dealul din visul meu exista si ca, tot cureierand, il voi descoperi.
sâmbătă, 13 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)