joi, 25 noiembrie 2010

Cum ne "inhaitam"

Oricat m-as stradui, sunt persoane pe care nu pot sa le inghit. Ca si cum eu as fi un pol, iar ele altul.
Pana si parfumul pe care o astfel de persoana il poarta imi face rau.

Oricat ma straduiesc si sa ma fatarnitesc pentru a putea convietui decent, undele mele se ciocnesc si se resping de ale lor.

La fel cum, sunt persoane de care nu ma pot satura.
Cu care ma imbin intr-un mod exceptional din primul moment in care am vorbit sau vazut, si de acolo in continuare.

Voi cum ii clasati pe cei din jur?
Ii simpatizati pe cei care va seamana fizic si in preferinte?
Sau pe cei care va sunt diferiti?
Pe cei care va sunt superiori?
Sau inferiori?
Tine de conjunctura? sau analizati foarte bine cu cine va "inhaitati"?

marți, 23 noiembrie 2010

Sunete ce dispar

Nu vom mai auzi niciodată anumite sunete. 

Fâşâitul unui disc ascultat la pick-up, ţârâitul unui telefon cu disc, cum se încurcă o casetă în casetofon, soneria ascuţită de la uşa. 

Pe măsură ce obiectele sunt scoase din uz, le dispare şi muzica.

luni, 22 noiembrie 2010

Realitatea miroase a scortisoara

Ma simt uneori ca si cum as trai alta viata.
Ca si cum, Ioana ar ramane undeva in urma, iar eu nu as fi decat altceva. 

De parca un soi de magie m-ar transforma intr-o creatura cu puteri incredibile, care isi are ca aghiotanti doua pisici.
Si care in drum spre intalnirea cu Fat-Frumos, merge pe strazi infrigurate, iar in privirile ei totul se transforma in ceva mai frumos si plin de sens. 

Pentru noua creatura, reclama unei farmacii se transforma intr-o sursa de lumina trepidândă, apusul mov aminteste de lupte glorioase, iar ceata ascunde printre ea surprize nebanuite, care dau tarcoale realitatii dorind sa o inghita. 

Becurile strazii lumineaza ca felinarele de demult, iar 335-ul devine o trasura ce razbate ceata, spre a duce creatura in acel loc unde miroase a scortisoara. 


marți, 9 noiembrie 2010

Beautiful Dangerous - Slash & Fergie

Another Fergie, same Slash.

Rezultat incredibil :)


luni, 8 noiembrie 2010

Teama cea mare

Nimic nu e mai greu pe lumea asta decat singuratatea.
De aceea mi-e frica de batranete, nu doar pentru ca m-ar lasa corpul, ci pentru ca
daca as avea "norocul" de a trai mai mult, as ajunge sa-i vad pierind pe toti din jur.
Dupa ce toti pleaca, sa ramai singur intr-o casa, decat cu tv-ul, o pisica si amintirile si sa simti apasarea casei asupra ta. 
E groaznic sa vezi asta la cineva pe care iubesti si sa stii ca orice ai face, prezenta ta nu e decat o farama ce nu compenseaza golul. 

Pe toti ne paste asta. Pentru ca toti, cel putin intr-un ultim moment, vom fi singuri.