duminică, 7 octombrie 2012

Floarea cataratoare

Dimineata de duminica… M-am trezit in razele soarelui cu Tomi dormindu-mi pe piciorul drept. Primul meu gand a zburat ca de obicei spre vest, pe stradute. 

Am mai stat in pat pana m-am dezmeticit si apoi am venit in bucatarie.
Ca de obicei… o cana de ceai negru cu miere si un mic dejun gustos si am observat ca era ridicat capacul de la CD player si inauntru stralucea un CD… muzica de Mozart… Nici nu stiam ca am asa ceva. Acum il ascult. Concertul de pian nr. 21… ce deliciu. 

Gandul imi zboara la niste dealuri verzi-aramii, cu o ploaie care bate in geam..si sufletul vibrand pe acorduri de pian si pe alte acorduri…mai sufletesti. 

Simt un mare plin si un mare gol. Cand fluturii din plin vor sa zboare, golul le taie aripile. Cand in plin rasare soarele, golul vine cu asfintitul.
Si totusi, plinul e mai mare, el ma face sa imi zboare primul gand al diminetii.

Iar in suflet am o floare rosie ce creste in fiecare zi, care face plinul sa fie mult, iar golul nu se poate atinge de ea. 

Floarea aceasta e un trandafir catarator si mi se catara ca o iedera pe marginile sufletului.  


vineri, 5 octombrie 2012

Amenintarea focului

Din cenusa pot rasari muguri rosii.. de culoarea asfintitului, a trandafirului, a sangelui.

Dar cel care a ars niciodata nu va mai suporta apropierea focului, chiar daca va fi un foc indepartat sau chiar daca doar i se va vorbi despre el... la gandul focului pielea i se va topi din nou, il va arde din nou, il va face sa urle de durere. 





joi, 27 septembrie 2012

Soarele din ochii tai

Interesant cum soarele
S-a inchis in ochii tai.
Cand ma privesti
Ma incalzesc toata.

duminică, 16 septembrie 2012

Prima zi de toamna

Prima zi veritabila de toamna. Scriu din parc. Soarele se pregateste sa apuna, lacul e luminat in portocaliu, niste copii fac baie in fata mea desi eu tremur de frig pe banca. Am coborat un deal la vale cu rolele, iar mainile mi-au fost incalzite. 
A venit toamna.
Cu toata frumusetea ei, uneori o urasc. Toamna miroase a incertitudine si a despartire, a frunze moarte si a fum. "Amintiri par( )fumate".

Asta vara am deschis niste fermoare si prin ele a intrat lumina si m-am incalzit atat de bine incat am decis ca nu mai am nevoie de ele. Dar am uitat ca la un moment dat vine toamna si ca in acest anotimp, fermoarele mi-ar fi de mare ajutor.

Fii haina mea ca sa nu mai am vreodata nevoie de fermoare.