Sanzienele

La noapte a fost noaptea de Sanziene.

S-au deschis cerurile si din ele au picurat magie si sacru.

Azi e sarbatoarea pagana a verii, a soarelui si a florilor impletite... chiar daca afara ploua de rupe. 

Mi-ar placea sa fie soare, sa merg pe camp si sa adun maci, albastrele, sangele voinicului si sanziene :)

O legenda:

Potrivit unei legende preluate din folclorul geto-dacilor, Reskynthis, Marea Preoteasa a Soarelui, a plecat in Lumea Umbrelor, iar sotul sau, Imparatul Ion, Mare Preot al Lunii, a cerut-o inapoi zeilor. Zeii au refuzat sa-i indeplineasca ruga, poruncindu-i sa o ia de nevasta pe Salonai, cumnata sa. Ion a refuzat sa asculte porunca, infuriindu-le pe celelalte preotese ale Soarelui, numite "Santiene". Acestea i-au taiat capul si i l-au aruncat intr-un rau. Dupa ani buni, fiul lui Ion, pe nume Musaius, si-a urmat tatal la tron si, pentru a incheia vrajba dintre familia sa si preotesele Soarelui, a hotarat sa le sarbatoreasca pe Santiene (Sanziene) odata cu solstitiul de vara.

"Du-te, Soare, vino, Luna
Sanzienele imbuna,
Sa le creasca floarea - floare,
Galbena, mirositoare,
Fetele sa leadune,
Sa le prinda in cunune,
Sa puna la palarie,
Floare pentru cununie,
Babele sa le rosteasca,
Pana-n toamna sa nunteasca."