Amintiri

Sfintii Petru si Pavel.

Azi ar fi fost ziua lui Tataia Petre.

O zi de vara cand m-au trezit in racoarea “camerei de la drum” vocile femeilor de pe ulita.. se duceau sa cumpere paine si pe drum s-au oprit, ca in fiecare dimineata, sa vorbeasca cu Tataia.

El statea pe patulacul de lemn de la poarta, cu bastonul lui de metal care il ajuta sa mearga si care zgaria cimentul din curte.. Uite, un sunet la care nu m-am mai gandit de atatia ani.

Mana beteaga ii statea pe piciorul beteag, aceeasi mana cu care se inchina in fiecare seara cu fata spre est...Iar eu, adolescenta cu vise si ploi in cap, il priveam pe furis cum se inchina si ma simteam invaluita de o iubire calda.

Langa el pe banca statea cate o pisica.. fie Mel care il insotea peste tot, fie Isis a mea la vremea ei.

Iar femeile il intrebau de una de alta, iar eu ma trezeam si ma gandeam ca puteau totusi sa vorbeasca in alta parte. Azi, as vrea sa mai fiu trezita de vocile lor amestecate cu vocea lui.

Si ieseam in soare. In miros de flori de vara si de pamant. Ma uitam panzele de paienjeni din bolta, cum erau pline de roua diminetii, faceam un tur al curtii, certam catelul pentru ca a latrat toata noaptea..

Apoi mancam impreuna micul dejun, la fel cum mancam si pranzul si cina. El pe fotoliul lui de la sopron, eu la masa aceea veche.

Imi amintesc cand, mai mica fiind, mergeam impreuna la bostana, iar el alegea mereu cei mai buni pepeni, cand imi facea felinare din bostan si imi spunea “Oana”.

Iar seara, ma ajuta sa ud gradina si ma certa cand faceam curcubee sau cand udam exagerat varza pentru ca imi placea cum alunecau stropii pe frunzele ei lucioase.

Si aerul mirosea intr-un fel, si cerul era mai albastru, iar norii mai pufosi. Vara parea mai lunga si mai pura, si chiar daca nu mai eram copil, ma bucuram de fiecare clipa cu o intensitate dureroasa. Am scris atunci atat de mult.

Iar, azi, cand ar fi fost ziua lui, imi amintesc cu drag, dar si cu parere de rau ca nu am cum sa ii urez “La Multi Ani”, ca nu am cum sa ii mai aud vocea si ca felinarele nu mai ard decat in amintirea mea.