O sa traiesc. Si o sa traiesc tot ce tu nu ai mai apucat sa traiesti.
Sunt 40 de zile. Se presupune ca azi-noapte ai fost judecat. Unde ai fost trimis nu am de unde sa stiu, dar azi e o zi atat de frumoasa si de calda, incat vreau sa imi inchipui ca e un semn bun.
Sunt 40 de zile si gata cu hainele negre, gata cu jelitul, trebuie sa acceptam, sa clasam si sa trecem mai departe. Sa traim.
Poza ta de pe spatele crucii s-a decolorat, se sterge incet-incet. Se distinge inca tricoul cu Micul Print si zambetul tau, dar incepe sa semene mai mult cu o schita. Efectele timpului.. Poate ca in timp va fi mai usor.
Incepand de azi o sa cred ca iti e bine unde esti acum, ca inca mai esti, ca o sa ma auzi cand iti vorbesc, ca vezi si simti toate cele pe care le vad si le simt eu... caci le voi simti cu gandul la tine.
Esti si vei ramane fratele meu, te voi iubi mereu si vei fi mereu cu mine. Si nu doar ca avem acelasi sange, avem acelasi tip de suflet. De azi imi voi spune ca doar esti plecat intr-o frumoasa calatorie fara sa putem comunica, dar unde stiu ca esti bine si ca desi va trece prea mult timp, la un moment dat ne vom revedea. Restul detaliilor legate de cum ai plecat, voi incerca sa uit sa ni s-au intamplat noua.
Daca voi mai plange, va fi de dor. Un dor cumplit dupa ochii si mirosul tau, dupa vocea si imbratisarea ta, dupa cum puteai sa intelegi tot fara ca eu sa iti spun prea multe. Dor dupa faptul ca stiam ca esti acolo, ca noi eram doi. Voi incerca sa nu mai plang cand ma gandesc la tine, dar iarta-ma daca nu voi reusi. Voi incerca sa nu imi las ratiunea sa imi spuna ca de fapt ai murit, sufletul va stii ca tu doar esti plecat.
Mai da-mi un semn din cand in cand, te rog, ca sa ma simt mai putin singura, insoteste-ma uneori in plimbarile in IOR si binecuvanteaza-mi copilul atunci cand o sa am unul... In rest, fii un suflet drag fericit! Atat de fericit cum nu ai fost niciodata pana acum!
Te iubesc atat de mult, bai!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu