Betia sufletului

Aseara m-am imbatat.

Pe frigul inghetat de ieri, obosita si visand la un pat cald, m-am indreptat spre acel loc unde degetele mele nasc sunete.

Mi-am incalzit mainile cu arpegii, am exersat niste studii pe acorduri din manualul lui Czerny, am facut o transpozitie a unui cantecel din La in Do... si am reusit!
Am inceput sa invat un cantecel care se numeste "Tarantella".

Tarantella este un cantec/dans napolitan, al carui nume provine de la paianjenul "tarantula" si are la baza o mica legenda.
Omul muscat de acest paianjen, cade intr-o stare de oboseala si ameteala puternice. Atunci i se canta "Tarantella", iar el incepe sa danseze. Extenuarea produsa de dansul pe aceasta muzica, are actiune curativa.

Lectia mea de pian a continuat cu tema din Titanic, "My heart will go on" :) Aseara am invatat-o, dar inca necesita multa exersare.

De duminica, incepem colindele... Happy, happy, happy.

Relatia cu dna profesoara este minunata. Este un om deosebit si, desi este in varsta si bolnavioara, imi insufla un asa avant.

Si am plecat din locul magic.
Dar indreptandu-ma spre casa, magia a ramas, facandu-ma sa merg pe strazi ca un om beat, fara sa fi gustat macar o picatura de alcool.

Betia sufletului. 

Ziua noastra

1 Decembrie. 

Aniversam 6 ani impreuna.
De fapt, 6 ani de la primul sarut... calduros si minunat cum a fost.
Imi amintesc ce mult mi-a placut si cum zambeam cu un zambet imens, in noaptea rece.
Ce bine ne mai intelegeam prin barurile de la inceput, cum ma incalzea pe timp de iarna si in restul timpului.

Eu copil cu demoni in cap si sarpe in suflet, el rocker cu plete si cu picioarele pe pamant.

Si asa au trecut 6 ani.
Copil nu mai sunt, nici el nu mai are plete, iar demonii au plecat si sarpele doarme dus.

Insa, suntem aceiasi in esenta, doar ca timpul s-a infasurat in jurul nostru ca o plasa ce ne apropie si mai mult.
Caci, in momentul de fata, nu pot sa imi concep viata fara fruntea lui calda, langa care totul are rezolvare.

Cam seamana a declaratie de dragoste...
Pai, daca nu dragoste, atunci ce?:)

Dedicatie

Cantecel pentru iubitul meu.

Not even a minute wasted, babe!

Tian vs. Tomi - pe cine pariati?

Saptamana trecuta am provocat o infruntare a titanilor.

Am mers in vizita la motanul cel mare Tian, impreuna cu motanul cel mic Tomi.

Scopul: sa se cunoasca si sa se imprieteneasca. 

Rezultatul: incaierare.

Deci:

In coltul din stanga ..... TIAN. Un feroce mascul de 7 ani, recunoscut pentru blana sale portocalie cu care isi ameteste adversarul si pentru ascutimea dintelui si a ghearei.

In coltul din drepta...... TOMI. O tanara speranta de numai 5 luni, caracter puternic. Vestit pentru ferocitatea ''ssssssasaitului" si a maraitului cu care isi intimideaza adversarul.

   

Pe cine pariati? :)

Bip

Mai tineti minte cum acum cativa ani obisnuiam sa dam bipuri pe telefonul mobil?
Cand ma gandeam la cineva, ii dadeam un bip.
Ce motiv de suparare era daca nu mi se raspundea.
Sau ce emotie cand cel de care eram indragostita imi dadea bip.:)

Un bip = ma gandesc la tine (nu vreau neaparat sa vorbim, ci vreau doar sa stii ca mi-ai trecut prin minte).