Tinerete fara batranete

Tu esti Fat-Frumos in cautarea tineretii fara batranete si a vietii fara de moarte.

Si le vei gasi, caci feti-frumosii gasesc mereu ceea ce cauta... Ii ajuta darurile primite la nastere, calul alb din poveste, faptele bune savarsite si curajul.

Dar, sa nu ajungi niciodata in Valea Plangerii, struneste-ti calul sa nu apuce intr-acolo si stai cu mine.

Insemnare ca sa nu uit!

Eram la birou, tarziu, ochii impaienjeniti, degetele incordate, corpul amortit... cand aud in spatele meu soptit "Ioana". 

Ma uit, portarul nostru, Domnul Radu, drag mie ca un bunic, se apropia de mine cu un pahar cu ceva rosu inauntru. 

Mi-l da. 

Eu ma uit, il miros.. nu mirosea. Ma indeamna sa beau. 

Si gust. 

O aroma pe care nu am mai simtit-o de cand traia Mamaia de la tara.... compot de corcoduse. 

Am simtit o imensa bucurie... pentru faptul ca s-a gandit la mine ca e tarziu si ca mi-e sete/foame si apoi pentru ca m-a teleportat in copilarie. 

:)

Stepping stone

Azi am plecat pe jos de la firma si as fi mers asa pana acasa. Soarele apunea in spatele meu si imi alungea umbra, o Ioana cu picioare luuungi. :)

Nici nu mai stiu cum miroase vara sau cum e sa stai pe iarba sau pur si simplu sa stai si sa privesti in zare pentru 15 minute si doar sa respiri, fara sa stai cu gandul ca trebuie aia, trebuie cealalta.
Acest "trebuie"! 

Nimic nu trebuie! 

Dar daca vrei sa ai si sa te autodepasesti, trebuie sa trebuie. 

Sisif era fericit parca. Zambea cu gura pana la urechi cand isi impingea bolovanul pana seara, pentru ca urmatoarea dimineata sa o ia de la capat. 

Cica, pentru ca isi asumase activitatea de impingere zadarnica.
Dar oare chiar era fericit?

Poate doar cand serveste unui scop mai inalt...dar atunci e un stepping stone si nu e zadarnic fiindca privesti inainte.

Despre fericire

Scriam ieri ca sufletul e singurul lucru pe care nu il poti compromite. 

Si totusi, daca facem asta zilnic, complacandu-ne? 

Iar seara cand stai intins pe partea ta de pat, cu ochii in tavan realizezi ca poate fi mai bine, poti avea mai mult. 

Numai ca a doua zi, gasesti iar scuze si continui in compromis. 

Ce e fericirea? 

Oare momentul in care respiri si simti ca nu mai depui efort? Cand vine de la sine? Cand zambesti din inima? Cand poti ramane singur cu tine si sa spui e tot ce imi doresc, aici e acasa?

Cati dintre noi suntem fericiti? Cati ne prefacem ca suntem? Cati ne gandim la asta?
Cati dintre noi ne gandim si la fericirea celorlati?

Si daca totusi nu poate fi atinsa? Daca ne momeste ca exista, ca o Fata Morgana in desert, doar pentru a ne epuiza cautand-o?

Insa daca exista, lumea toata ar fi a noastra. 

In "Dragostea dureaza 3 ani" am gasit un citat care mi-a placut mult si care se potriveste cu aceasta seara ce a inceput minunat si s-a terminat cu intrebarile de mai sus.

Iata-l:

"N-avem dreptul sa fugim de fericire. Majoritatea oamenilor nu au sansa noastra. Cand se plac, nu se indragostesc. Sau, cand se indragostesc, nu merge treaba in pat. Ori, cand merge treaba in pat, n-au ce sa-si mai spuna dupa."