Iata-ne intorsi la realitate.
Eu aici si tu acolo,
Cautandu-ne, privindu-ne,
Si ciocnindu-ne cu pofta unui vis trait.
Iata-ne intorsi la prezent.
Eu aici si tu acolo,
Numarand minute, profitand de secunde,
Si strangand clipele in pumni.
Iata-ne pe noi,
Reali si prezenti...
Traind.
luni, 19 noiembrie 2012
sâmbătă, 10 noiembrie 2012
Avionul de aur
Toti avem avionul nostru de aur.
Inchidem in el vocea bunicilor sau dealuri marete sub cer albatru sau o amintire cu albastrele, lanuri de grau si o rochita neagra cu flori rosii, din care se prelungea un brat de copil ce tinea mana unei mame.
Amintirea nu doare.
Fericirea nu doarme.
Timpul, acest avion de aur, trebuie sa luceasca si sa zboare in soare.
Inchidem in el vocea bunicilor sau dealuri marete sub cer albatru sau o amintire cu albastrele, lanuri de grau si o rochita neagra cu flori rosii, din care se prelungea un brat de copil ce tinea mana unei mame.
Amintirea nu doare.
Fericirea nu doarme.
Timpul, acest avion de aur, trebuie sa luceasca si sa zboare in soare.
duminică, 4 noiembrie 2012
Credinta
Sunt asta seara intr-o stare de semi-autism. Nu am chef de
nimic, nu pot sa vorbesc, nu pot sa ascult. Am stat mai bine de o ora in cada,
ascultand zgomotele tevilor si ale apei, bocanelile vecinilor si pe Luna
mieunand in capul meu. Tastez cu degetele inflorite de la apa calda si ma simt
mai anesteziata.
Uneori viitorul suna bine, alteori suna rau, dar ce va fi nu
putem stii. Che sera, sera cum zice
cantecul, what will be, will be. Ce
ma fac insa cu incapatanarea mea ca eu pot sa rezolv lucrurile, gandul ca daca
e, nu are cum sa nu fie. Iluzie? Speranta? Credinta?
Legat de iluzie.. John Lennon zicea asa: "Un vis pe care-l visezi
singur, e doar un
vis. Un vis pe care il visam
impreuna e o realitate."
Sunt campioana la speranta. Zici ca in mine a fost inchisa
Cutia Pandorei dupa ce toate lighioanele au zburat si a ramas doar lighioana
cea mai periculoasa. Caci, da! Daca ne amintim mitul.. Zeus i-a dat Pandorei
cutia cu cele mai mari urgii..si printre ele speranta.
Si totusi nu cred ca e speranta, ci doar credinta. In tine, in mine,
in noi.
Ce imi este clar este ca viitorul trebuie sa sune si sa fie
bine. Ca un rasarit de soare primavara, ca un cer instelat de vara, ca un deal
auriu de toamna pe care le admiram impreuna.
Ihm… Iluzie? Speranta? Credinta?
joi, 1 noiembrie 2012
Slabiciuni
Astazi mi s-a atras atentia ca sunt imprevizibila, cu gura sloboda uneori si ca nu gandesc lucrurile in profunzime dand dovada pe alocuri de superficialitate.
Lucrurile astea mi le-a spus o persoana la a carei parere tin foarte mult.
Si prima mea reactie a fost sa spun ca nu sunt asa. Normal, cautam scuze care sa ne justifice comportamentul si care sa ne scoata basma curata in fata noastra si a celorlalti.
A te analiza si a realiza ca ai slabiciuni, inseamna sa iti faci mea culpa fata de propria persoana si fata de cei din jur. Ca si cum ai cadea de pe un piedestal si ai merge apoi descult pe zapada.
Dar din clipa in care ti-ai recunoscut slabiciunile, tocmai ai facut un pas mare inainte. Inseamna ca esti constient de ele si ca le poti indrepta, cu efort mai mare sau mai mic. Iar scopul este sa fim pe zi ce trece mai buni.
Imprevizibila - ar insemna sa nu am o traiectorie pe care sa imi conduc viata. Cu o exceptie (foarte importanta), cred ca am fost consecventa in ceea ce am facut. Din contra, imi plac lucrurile bine puse la punct, ordinea, senzatia de stabilitate. A fi imprevizibil presupune un haos interior si exterior, care pe mine ma sperie.
Gura sloboda - aici am de corectat. Mi s-a intamplat sa spun lucruri aiurea pentru a ma face placuta si mi s-a intamplat sa fac remarce dureroase atunci cand sunt foarte, foarte suparata.. de parca daca il superi pe celalalt, durerea din tine o sa se diminueze. Fals! Tocmai de aceea, de fiecare data am mustrari de constiinta. Acesta e un punct care trebuie imbunatatit. Blandetea este mai de pret.
Nu gandesc lucrurile in profunzime - aici am de imbunatatit. Este adevarat ca nu sunt o maestra a argumentatiei, dar asta nu inseamna ca nu percep lucrurile in profunzimea lor. Si uneori, atunci cand realitatea nu imi convine, imi ascund capul in nisip.
Fata de acum cativa ani, am facut progrese in a-mi sustine verbal cauza, dar am in continuare de lucru.
Superficialitate - deriva din "a nu gandi lucrurile in profunzime". Atunci cand nu sunt convinsa de lucruri sau de persoane, am tendinta de "a-mi lasa o mana libera". Totul se schimba atunci cand vine vorba de situatii si de persoane pe care le consider importante. Pentru ele sunt in stare sa mut muntii si sa merg pana in panzele albe. Uneori am impresia ca simt prea intens ceea ce se intampla in jurul meu si ca dau prea multa importanta lucrurilor care pe altii nu ii misca.
Lucrurile astea mi le-a spus o persoana la a carei parere tin foarte mult.
Si prima mea reactie a fost sa spun ca nu sunt asa. Normal, cautam scuze care sa ne justifice comportamentul si care sa ne scoata basma curata in fata noastra si a celorlalti.
A te analiza si a realiza ca ai slabiciuni, inseamna sa iti faci mea culpa fata de propria persoana si fata de cei din jur. Ca si cum ai cadea de pe un piedestal si ai merge apoi descult pe zapada.
Dar din clipa in care ti-ai recunoscut slabiciunile, tocmai ai facut un pas mare inainte. Inseamna ca esti constient de ele si ca le poti indrepta, cu efort mai mare sau mai mic. Iar scopul este sa fim pe zi ce trece mai buni.
Imprevizibila - ar insemna sa nu am o traiectorie pe care sa imi conduc viata. Cu o exceptie (foarte importanta), cred ca am fost consecventa in ceea ce am facut. Din contra, imi plac lucrurile bine puse la punct, ordinea, senzatia de stabilitate. A fi imprevizibil presupune un haos interior si exterior, care pe mine ma sperie.
Gura sloboda - aici am de corectat. Mi s-a intamplat sa spun lucruri aiurea pentru a ma face placuta si mi s-a intamplat sa fac remarce dureroase atunci cand sunt foarte, foarte suparata.. de parca daca il superi pe celalalt, durerea din tine o sa se diminueze. Fals! Tocmai de aceea, de fiecare data am mustrari de constiinta. Acesta e un punct care trebuie imbunatatit. Blandetea este mai de pret.
Nu gandesc lucrurile in profunzime - aici am de imbunatatit. Este adevarat ca nu sunt o maestra a argumentatiei, dar asta nu inseamna ca nu percep lucrurile in profunzimea lor. Si uneori, atunci cand realitatea nu imi convine, imi ascund capul in nisip.
Fata de acum cativa ani, am facut progrese in a-mi sustine verbal cauza, dar am in continuare de lucru.
Superficialitate - deriva din "a nu gandi lucrurile in profunzime". Atunci cand nu sunt convinsa de lucruri sau de persoane, am tendinta de "a-mi lasa o mana libera". Totul se schimba atunci cand vine vorba de situatii si de persoane pe care le consider importante. Pentru ele sunt in stare sa mut muntii si sa merg pana in panzele albe. Uneori am impresia ca simt prea intens ceea ce se intampla in jurul meu si ca dau prea multa importanta lucrurilor care pe altii nu ii misca.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)