Primul 1 Mai fara tine

Nu stiu daca a fost an cand de 1 Mai sa nu fi mers in Vama. Faceai ce faceai, iti luai rucsacul in spate si plecai acolo. Si mereu ma sunai din Vama ca sa aud marea. 

Anul acesta e primul an din toti anii ce vor veni cand nu ma vei mai suna. Un detaliu.. dar acest detaliu imi face sufletul praf.

Nu stiu daca acum esti acolo, dar pentru orice eventualitate am adus eu Vama la tine.
Am presarat putin pe mormantul tau si asa voi face in fiecare an. 

Te iubesc enorm si mi-e tare dor de tine.

Vis

Azi-noapte te-am visat din nou, dupa ceva timp. 
Eram in casa la noi, tu murisesi si ne-ai aparut sub forma de fantoma. Erai translucid si, daca imi amintesc bine, mi-ai aparut asa cum erai cand erai mai mic. 
Erai o fantoma si nu aveam cum sa te ating, totusi eu am intins mana catre tine si, surpriza, am reusit sa te prind de mana. Mai intai usor ghicita forma palmei tale, apoi tot mai concreta. Ti-am sarutat-o si unghiile late. Te-am luat in brate si printre lacrimi le ziceam celor din jur, ca, uite, pot sa te ating. 
Iti simteam pana si mirosul pielii, ti-am pupat fata si era o bucurie teribila ca pot sa te ating din nou ca pe un om viu. 

Atat imi amintesc. Sper sa fii bine acolo unde esti. Sper sa fii atat de fericit! Vine 1 Mai, sper sa ai in Raiul tau putina mare, caci niciodata nu ai lipsit de pe tarmul ei de 1 Mai.

:)

Tata a iesit la pensie!
Cine ar fi crezut ca anii trec asa de repede. M-am bucurat si gandul mi-a zburat la tine..ce bine era sa fii aici.
Sa glumim amandoi pe seama lui ca e pensionar si sa ii multumim lui Dumnezeu ca a venit aceasta zi.

Nu esti aici.

Absenta ta e peste tot

Eu tot astept ca intr-o zi sa ma trezesc si sa nu mai doara. Sa nu imi mai zboare gandul la tine si o lacrima sa imi curga mai intai din ochiul drept, sa nu imi mai vina sa urlu, sa nu mai tresar cand vad pe strada baieti care iti seamana, sa nu mai visez urat, sa nu mai simt ca ma bucur ca traiesc dar ca totul e efemer, sa nu ma mai simt incatusata de durere.

Tot astept ca si cum cineva sau ceva din viata mea ar putea sa imi ia durerea. Simt nevoia sa vorbesc cu cineva despre ce simt, in speranta ca o sa ma mai eliberez. Dar nimeni nu ma mai asculta, poate ca e timpul sa imi treaca. Dar nu trece!!!!!!!!!
Am asteptat primavara ca sa nu ma mai doara pentru ca iarna era frig. Acum astept vara ca sa nu ma mai doara pentru ca vad pomii infloriti. Vara o sa ma gandesc la mare si cat o iubeai si o sa astept toamna ca sa nu mai doara.

Cat am stat in curtea firmei, in soare, privind cerul si pomii infloriti, am realizat ca nu o sa treaca niciodata. Ca niciodata nu o sa dispara. Ca niciodata nu o sa incetez sa imi para rau sau sa imi fie dor. Golul nu va mai fi plin. Nu voi intelege niciodata. Nu voi accepta niciodata. Lipsa ta o sa fie lipita de mine ca o a doua piele, toata viata.
Tu nu mai esti cu mine si nu o sa mai fii niciodata. Insa, zilnic, cu mine va fi absenta ta.

Sakura

Sunt in parc, dupa 2 ture de alergare. Vantul imi alinta ceafa umeda si datorita efortului, aerul imi pare acum mai proaspat. 
In jurul meu sunt pomi infloriti: albi si roz si verzuli. 
Acum sunt in apogeu. In 2 zile, vantul le va scutura petalele si le va ninge in parul nostru. 
Ca aceste flori suntem si noi. Sakura. Frumosi, simpli, tineri, minunati, dar atat de efemeri. 
Atat efemeri. 
Rostul nostru e sa rodim: viata, iubire, bunatate. Sa nu ne uitam radacinile si sa ne lasam sa inflorim. 

Zilnic am sufletul faramite. Nu e zi in care sa uit, sa nu mai doara sau in care golul sa fie mai plin. Dar in acelasi timp, pierderea ta m-a facut sa apreciez ca traiesc si sa multumesc pentru fiecare zi, pentru fiecare rasarit si apus, simtire si pentru orice pas facut. 
Si nu pot descrie in cuvinte ce simt, asa ca din ochi imi curg niste chestii sarate stand pe banca asta in parc. Daca as avea aripi si le-as intinde, acum as zbura. Ne-am intalni in inaltul cerului.