Sfarsit si inceput

Am ajuns si la finalul lui 2010, un an care pentru foarte multi a fost greu mi-a adus indeplinirea mai multor dorinte.

Urmand comparatiile de la fiecare final de an, il asemuiesc cu tanar, binevoitor, pus pe distractie, dar si incredibil de imprevizibil.

Privind in urma, as putea spune ca a fost un an bun. Un an cu multi fluturi in stomac, prea multi. Cu rataciri si regasiri. Cu decizii asumate si duse pana la capat. Un an in care m-am simtit tanara, dar responsabila :) 

A fost anul stabilizarii profesionale (cel putin pentru o vreme), vacantei superbe din Grecica, anul concertelor, mutatului impreuna, adoptarii fantomei albe Tomi, primului brad impodobit impreuna, rugii indeplinite de Craciun cand Tian si-a revenit din starea grava. 

Pentru o mai usoara sistematizare am facut un top:

1. Cartea anului: Versetele Satanice - Salman Rushdie

2. Cantecul anului: Undisclosed Desires - Muse

3. Descoperirea muzicala a anului: Pierrot the clown - Placebo

4. Cel mai bun film: Shutter Island

5. Realizarea anului: Lectiile de pian si mutatul impreuna

6. Cea mai frumoasa zi: 8 august - excursia cu vaporul pana pe Insula Skiathos, noaptea pe plaja, cercul

7. Cea mai trista zi: 24 decembrie

... si mi-am stabilit niste obiective, pe care le fac publice ca sa nu am incotro si sa le respect:

1. Sa imi cumpar orga (< februarie)

2. Sa imi perfectionez cantarea la pian (< final de an 2011: River flows in you)

3. Promovare profesionala

4. Vacanta de vara in Franta 

5. Un weekend la Bruxelles

6. Sport mai mult (>1 data/saptamana alergare)

7. Sa citesc in fiecare zi

8. Perfectionat franceza si engleza

9. Sa invat inca o limba straina... ceva mai putin uzual

10. Permis sofat (

11. Excursii la munte (>1data/2 luni) 

12. Grija permanenta fata de familia si pisicile mele. 

Si pentru ca mai e putin... va urez ca in noaptea asta sa infruntati cu bine sfarsitul si inceputul! 

La multi ani! :)

Tian, pisoi drag

De aproape 5 zile ne luptam pentru viata lui Tian.

La 7 ani, Tianu a facut un blocaj urniar, asa cum aproape toti motanii patesc.
In ciuda, ingrijirii medicale pe care a primit-o, Tian este tot mai slabit de intoxicatia cu uree care a urmat blocajului.
Injectii si perfuzii in fiecare zi.

Acel Tian grasun, care nu se mai satura sa manance, azi nici nu se atinge hrana care l-ar putea ajuta sa isi revina.
Iar noi toti suntem distrusi si total nepregatiti sa ii dam drumul.

Tot ce speram este organismul lui sa invinga in lupta cu toxinele si sa redevina acel motan pe care ne era frica sa il suparam, care torcea in bratele mele si care imi framanta pe umar.

Asa ca anul asta de Craciun am o singura dorinta: ca Tian sa traiasca. 

Primul fulg de nea

De 2 zile, rubrica meteo ma tot ameninta ca va ninge.
Eu de ieri seara pandesc cerul si felinarele de pe strazi ca sa vad minunea.

Ieri, nimic!
Aseara, nimic!
De dimineata la trezire, nimic!

Uf.

Inainte sa plec, am mai aruncat un ochi pe geam si tot nimic.

Dar, cand am iesit din scara blocului, exact sub fereastra dl. Twigg, ceva rece si plapand mi-a atins varful nasului.

Primul fulg de nea!:)

Deschiderea sufletului

Ultima carte citita, mi-a atras atentia asupra unor chestii.

La un moment dat contine un pasaj despre a fi deschis.
Iar cand personajul acela alege sa se deschida, din el iese lumina.

Ma intreb cati dintre noi suntem deschisi.
Ma gandesc la propria persoana si vad ca de prea multe ori am un zid in jurul sufletului. Rar sunt deschisa pentru a da si a primi cu adevarat.

Iar zidul este unul de protectie si este format din adaptari la situatii si din "roluri" pe care le joc pentru a supravietui in lume.
Cand las jos zidul asta - constient sau inconstient - ma cuprinde o senzatie de vulnerabilitate si de blandete. Ca si cum m-as lasa moale si as vibra in ritmul in care vibreaza si universul. E o senzatie de pace si de intoarcere acasa.

Voi simtiti zidul care va inconjoara? 

Putem fi permanent deschisi?

Versetele satanice - Salman Rushdie

Mi se pare greu sa scriu despre Versetele Satanice.
Si nu numai. 

In primul rand ca mi-a luat foarte mult timp sa o citesc. Din cauza dimensiunilor, mi-a fost greu sa o iau in geanta si sa citesc pe drumul spre job.
Insa, de la primul rand citit, mi-a intrat in minte ca un drog.
Stilul lui Rushdie este fabulos; se aseamana cu explozia unui fruct aromat, care iti activeaza toate simturile.

Povestea se desfasoara pe 2 planuri: cel real si cel oniric.

Rezumatul facut de Wikipedia zice asa (talentul lor narativ, il depaseste pe al meu):

Planul real
"Cei doi protagonişti, Gibreel Farishta şi Saladin Chamcha, sunt actori musulmani de origine indiană. Farishta este o mare vedetă a Bollywoodului specializată în roluri de zeităţi Hindu. Chamcha este un emigrant care a rupt legătura cu identitatea sa indiană şi lucrează ca actor de voce în Anglia.

La începutul romanului, ambii sunt într-un avion deturnat în zborul său dinspre India spre Marea Britanie. Avionul explodează deasupra Canalului Mânecii, dar cei doi sunt salvaţi prin minune. Într-o transformare miraculoasă, Farishta primeşte personalitatea arhanghelului Gavriil, iar Chamcha pe cea a unui diavol.

După ce este găsit pe plajă, Chamcha este arestat de poliţie, care-l suspectează că este imigrant ilegal, în timp ce Farishta priveşte fără a interveni.

Ambele personaje luptă să îşi refacă vieţile. Farishta îşi caută şi îşi găseşte iubirea pierdută, alpinista engleză Allie Cone, dar relaţia lor este umbrită de boala sa mintală.
Chamcha, după ce şi-a recăpătat prin minune forma umană, vrea să se răzbune pe Farishta pentru că l-a abandonat după căderea lor din avionul deturnat. În acest scop, el încurajează gelozia patologică a lui Farishta şi distruge relaţia cu Allie. Într-un alt moment de criză, Farishta realizează ce a făcut Chamcha, dar îl iartă şi chiar îi salvează viaţa.

Ambii se întorc în India. Farishta, încă bolnav, o ucide pe Allie într-o altă izbucnire de gelozie, după care se sinucide. Chamcha, care a găsit la Farishta nu doar iertare, ci şi împăcarea cu tatăl său şi cu identitatea sa indiană, hotărăşte să rămână în India.

Planul oniric
În poveste sunt introduse o serie de naraţiuni de visuri semi-magice, atribuite minţii bolnave a lui Gibreel Farishta. Ele sunt legate între ele de multe detalii tematice precum şi de motivele comune ale revelaţiei divine, credinţei religioase, fanatismului religios şi îndoielii.

Una dintre aceste secvenţe conţine mare parte din elementele ce au fost criticate ca fiind jignitoare faţă de musulmani. Este vorba de o renarare transformată a vieţii lui Mahomed (denumit în roman „Mahound” sau „Vestitorul”) la Mecca („Jahilia”). În centrul ei se află episodul versetelor satanice, în care profetul proclamă o revelaţie în favoarea vechilor zeităţi politeiste, după care o retractează ca fiind o greşeală cauzată de ispita lui Shaitan. „Vestitorul” are doi adversari: o preoteasă păgână demonică, Hind şi un poet satiric sceptic, Baal. Când profetul se întoarce victorios în oraş, Baal se ascunde într-un bordel subteran, în care prostituatele îşi iau identitatea nevestelor profetului. Unul dintre însoţitorii profetului susţine că, îndoindu-se de autenticitatea „Vestitorului”, a modificat subtil unele părţi din Coran în timp ce-i erau dictate.

A doua secvenţă spune povestea Ayeshei, o fată de ţăran din India care susţine că a primit revelaţii din partea Arhanghelului Gavriil. Ea îndeamnă întreaga comunitate a satului să plece pe jos în pelerinaj la Mecca, convingându-i că vor putea trece Marea Arabiei pe jos. Pelerinajul se termină într-un punct culminant catastrofal, în care credincioşii intră în apă şi dispar, mărturiile martorilor fiind contradictorii, unii afirmând că s-au înecat şi alţii că ar fi reuşit prin minune să traverseze marea.

A treia secvenţă de vis prezintă figura unui lider religios fanatic în exil, „Imamul”, cu acţiunea în secolul al XX-lea. Această figură este o aluzie evidentă la viaţa Ayatollahului Khomeini în exil la Paris, dar se şi leagă prin diverse motive narative cu figura „Vestitorului”."
 
Versetele Satanice, constituie o trimitere directa la o problema foarte delicata pentru musulmani. Este vorba despre controversata teorie a unor interpolari “satanice” in textul Coranului.
Profetul Mohamed, ca sa adune adepti intr-o lume politeista, ar fi sustinut ideea existentei altor zeitati in afara de Allah, pe care apoi a retras-o, afirmand ca a venit de la Satana.

Pornind de la aceasta controversa, Rushdie brodeaza pe ideea intretaierii dintre bine si rau. Concepte care ajung sa se amestece, atat la nivel abstract cat si in destinul personajelor.
Ambiguitatea cuvantului insipirat pentru a fi notat in Coran, mesager al lui Allah sau emisar al zeitatilor pagane.
Inger si/sau demon: la finalul povestii, "Diavolul" Saladin Chamcha isi gaseste pacea interioara, caindu-se, in timp ce "Arhanghelul", singurul care si-a pastrat spiritul intact indiferent de visul in care a poposit, ucide si se sinucide.

“Îngerii sunt uşor de împăcat. Transformă-i în unelte şi îţi vor cânta melodiile de harpie. Fiinţele umane sunt mai încăpăţânate, se pot îndoi de orice, chiar şi de ce văd cu propriii lor ochi. De ce văd în spatele ochilor. De ce se zăreşte, pe când se preling cu pleoape grele, din spatele genelor închise... Îngerii... nu e mare lucru de capul lor când e vorba de voinţă. A avea voinţă înseamnă a nu fi de acord, a nu te supune, a dezaproba. Ştiu, vorbe diavoleşti. Shaitan întrerupându-l pe Gibreel. Pe mine?” 

Betia sufletului

Aseara m-am imbatat.

Pe frigul inghetat de ieri, obosita si visand la un pat cald, m-am indreptat spre acel loc unde degetele mele nasc sunete.

Mi-am incalzit mainile cu arpegii, am exersat niste studii pe acorduri din manualul lui Czerny, am facut o transpozitie a unui cantecel din La in Do... si am reusit!
Am inceput sa invat un cantecel care se numeste "Tarantella".

Tarantella este un cantec/dans napolitan, al carui nume provine de la paianjenul "tarantula" si are la baza o mica legenda.
Omul muscat de acest paianjen, cade intr-o stare de oboseala si ameteala puternice. Atunci i se canta "Tarantella", iar el incepe sa danseze. Extenuarea produsa de dansul pe aceasta muzica, are actiune curativa.

Lectia mea de pian a continuat cu tema din Titanic, "My heart will go on" :) Aseara am invatat-o, dar inca necesita multa exersare.

De duminica, incepem colindele... Happy, happy, happy.

Relatia cu dna profesoara este minunata. Este un om deosebit si, desi este in varsta si bolnavioara, imi insufla un asa avant.

Si am plecat din locul magic.
Dar indreptandu-ma spre casa, magia a ramas, facandu-ma sa merg pe strazi ca un om beat, fara sa fi gustat macar o picatura de alcool.

Betia sufletului. 

Ziua noastra

1 Decembrie. 

Aniversam 6 ani impreuna.
De fapt, 6 ani de la primul sarut... calduros si minunat cum a fost.
Imi amintesc ce mult mi-a placut si cum zambeam cu un zambet imens, in noaptea rece.
Ce bine ne mai intelegeam prin barurile de la inceput, cum ma incalzea pe timp de iarna si in restul timpului.

Eu copil cu demoni in cap si sarpe in suflet, el rocker cu plete si cu picioarele pe pamant.

Si asa au trecut 6 ani.
Copil nu mai sunt, nici el nu mai are plete, iar demonii au plecat si sarpele doarme dus.

Insa, suntem aceiasi in esenta, doar ca timpul s-a infasurat in jurul nostru ca o plasa ce ne apropie si mai mult.
Caci, in momentul de fata, nu pot sa imi concep viata fara fruntea lui calda, langa care totul are rezolvare.

Cam seamana a declaratie de dragoste...
Pai, daca nu dragoste, atunci ce?:)

Dedicatie

Cantecel pentru iubitul meu.

Not even a minute wasted, babe!

Tian vs. Tomi - pe cine pariati?

Saptamana trecuta am provocat o infruntare a titanilor.

Am mers in vizita la motanul cel mare Tian, impreuna cu motanul cel mic Tomi.

Scopul: sa se cunoasca si sa se imprieteneasca. 

Rezultatul: incaierare.

Deci:

In coltul din stanga ..... TIAN. Un feroce mascul de 7 ani, recunoscut pentru blana sale portocalie cu care isi ameteste adversarul si pentru ascutimea dintelui si a ghearei.

In coltul din drepta...... TOMI. O tanara speranta de numai 5 luni, caracter puternic. Vestit pentru ferocitatea ''ssssssasaitului" si a maraitului cu care isi intimideaza adversarul.

   

Pe cine pariati? :)

Bip

Mai tineti minte cum acum cativa ani obisnuiam sa dam bipuri pe telefonul mobil?
Cand ma gandeam la cineva, ii dadeam un bip.
Ce motiv de suparare era daca nu mi se raspundea.
Sau ce emotie cand cel de care eram indragostita imi dadea bip.:)

Un bip = ma gandesc la tine (nu vreau neaparat sa vorbim, ci vreau doar sa stii ca mi-ai trecut prin minte). 

 

Cum ne "inhaitam"

Oricat m-as stradui, sunt persoane pe care nu pot sa le inghit. Ca si cum eu as fi un pol, iar ele altul.
Pana si parfumul pe care o astfel de persoana il poarta imi face rau.

Oricat ma straduiesc si sa ma fatarnitesc pentru a putea convietui decent, undele mele se ciocnesc si se resping de ale lor.

La fel cum, sunt persoane de care nu ma pot satura.
Cu care ma imbin intr-un mod exceptional din primul moment in care am vorbit sau vazut, si de acolo in continuare.

Voi cum ii clasati pe cei din jur?
Ii simpatizati pe cei care va seamana fizic si in preferinte?
Sau pe cei care va sunt diferiti?
Pe cei care va sunt superiori?
Sau inferiori?
Tine de conjunctura? sau analizati foarte bine cu cine va "inhaitati"?

Sunete ce dispar

Nu vom mai auzi niciodată anumite sunete. 

Fâşâitul unui disc ascultat la pick-up, ţârâitul unui telefon cu disc, cum se încurcă o casetă în casetofon, soneria ascuţită de la uşa. 

Pe măsură ce obiectele sunt scoase din uz, le dispare şi muzica.

Realitatea miroase a scortisoara

Ma simt uneori ca si cum as trai alta viata.
Ca si cum, Ioana ar ramane undeva in urma, iar eu nu as fi decat altceva. 

De parca un soi de magie m-ar transforma intr-o creatura cu puteri incredibile, care isi are ca aghiotanti doua pisici.
Si care in drum spre intalnirea cu Fat-Frumos, merge pe strazi infrigurate, iar in privirile ei totul se transforma in ceva mai frumos si plin de sens. 

Pentru noua creatura, reclama unei farmacii se transforma intr-o sursa de lumina trepidândă, apusul mov aminteste de lupte glorioase, iar ceata ascunde printre ea surprize nebanuite, care dau tarcoale realitatii dorind sa o inghita. 

Becurile strazii lumineaza ca felinarele de demult, iar 335-ul devine o trasura ce razbate ceata, spre a duce creatura in acel loc unde miroase a scortisoara. 

Beautiful Dangerous - Slash & Fergie

Another Fergie, same Slash.

Rezultat incredibil :)

Teama cea mare

Nimic nu e mai greu pe lumea asta decat singuratatea.
De aceea mi-e frica de batranete, nu doar pentru ca m-ar lasa corpul, ci pentru ca daca as avea "norocul" de a trai mai mult, as ajunge sa-i vad pierind pe toti din jur.

Dupa ce toti pleaca, sa ramai singur intr-o casa, decat cu tv-ul, o pisica si amintirile si sa simti apasarea casei asupra ta. 
E groaznic sa vezi asta la cineva pe care iubesti si sa stii ca orice ai face, prezenta ta nu e decat o farama ce nu compenseaza golul. 

Pe toti ne paste asta. Pentru ca toti, cel putin intr-un ultim moment, vom fi singuri.

Intr-un ocean

O cafea cu lapte dimineata.

Rasarit filtrat prin perdeaua mea cu stelute.

Aramiu in casa, aramiu si afara.

O sarutare calda pe ceafa cand nu ma astept.

O fiinta care toarce la gatul meu.

Si zambet...

"Heavy In Your Arms" - Florence & The Machine

Ritm obsedant.

I was a heavy heart to carry
My beloved was weighed down
My arms around his neck
My fingers laced a crown
I was a heavy heart to carry
My feet dragged across the ground
And he took me to the river
Where he slowly let me drown

My love has concrete feet, my love's an iron ball
Wrapped around your ankles, over the waterfall

I'm so heavy. Heavy. Heavy in your arms
I'm so heavy. Heavy. Heavy in your arms

And is it worth the wait,
All this killing time?
Are you strong enough to stand,
Protecting both your heart and mine?
Who is the betrayer
Who's the killer in the crowd?
The one who creeps in corridors
And doesn't make a sound

My love has concrete feet, my love is an iron ball
Wrapped around your ankles, over the waterfall
My love has concrete feet, my love is an iron ball
Wrapped around your ankles, over the waterfall

I'm so heavy. Heavy. Heavy in your arms
I'm so heavy. Heavy. So heavy in your arms

This will be my last confession
"I love you" never felt like any blessing
Whisper it like it's a secret
Uttered to condemn the one who hears it
With a heavy heart

Cum ne vad altii

S-a gasit o ziarista din Marea Britanie sa vrea sa faca un articol despre Dracula si Romania. Asa ca a plecat in vizita pe traseul obiectivelor turistice care il implica pe Dracula: Bucuresti, Bran, Sighisoara, Targoviste.

Cateva "ziceri" din articolul ei:

1. Bucuresti: "un Paris mestecat si, apoi, scuipat afara de Croydon"

2. Bran: "se aseamana cu o casa a groazei, insa dinauntru arata de parca o englezoaica l-a cumparat si l-a atacat cu mobila de la Laura Ashley (lant de magazine de mobila si imbracaminte pentru femei din Marea Britanie, n.r.)"

3. Sighisoara: "statuete "Dracula" si multi caini vagabonzi umbland pe strazi. Casa in care s-a nascut Dracula este, acum, un restaurant"

4. Targoviste: "Despre Curtea Princiara de la Targoviste,  spune ca este adevaratul castel al lui Dracula, doar ca nimeni nu merge acolo, pentru ca autostrazile Romaniei, precum vampirii, sunt mitice si departe de a exista undeva"

Vorbele ei nu va lezeaza onoarea? Nu va rusineaza?

Pe mine da. Dar chiar daca, nu pot sa o contrazic...

29 octombrie

Azi e 29 octombrie.

Azi am voie sa ma gandesc la acea persoana care nu imi apare nici macar in vis.
Am voie sa imi amintesc si sa ma las prada amintirii, sa simt nodul in gat si sa ma cred invaluita de o lumina.
Azi, daca o frunza cade din pom cand trec pe langa el reprezinta un semn, sau rasaritul reflectat salbatic in gemurile blocurilor sau cerul. 

Caut. Caut semne ca inca e.

Dor de blog

Pana si eu mi-am parasit blogul. 
Si mi-e mila de el, pentru ca il vad ca pe un pom, un mar de exemplu, acoperit de frunze moarte si panze de paianjen.
Ar trebui sa ma transform in Fata Mosului si ii curat ramurile, sa il ud si sa-l ingrijesc pentru a rodi mere rosii, frumoase si curate.
Numai ca sunt momente si senzatii, care nu pot fi prinse in scris... fie pentru ca sunt prea intense, fie doar comune.

Toamna

Ieri a fost o zi de toamna veritabila. 

Cea pe care o canta cei care zic ca iubesc toamna. 

Contrast puternic intre cer si frunze uscate, miros de pamant jilav, dar un soare atat de cald si cufundat intr-un apus stralucitor. 

Pana si blocurile noastre gri luceau arzator si erau frumoase. 

Iar seara a tradat minunea din timpul zilei. Ea si umbrele care zambeau pe strazi.

Ne-poveste

Am fost atat de prinsa zilele astea, incat nu am mai apucat sa povestesc. 

Ca Tom a devenit o obraznicatura, ca am fost in week-end la Bran pentru 2 zile cu niste prieteni, ca m-am intors de la Bran bolnava si ca am zacut acasa inca 2 zile, ca luni pe 18, Tian a implinit 7 ani. 

Nici ca am avut mult de lucru, analize de piata si grafice si evolutii - pe care le ador... Sau ca era sa il pierd pe Tom.
 

Nu am povestit nici ca am fost baby-sitter de cateva ori sau ca nepotica mea ma striga Raze. 

Nici ca in week-end a murit dl Ion Olteanu, om care si-a dedicat viata sprijinirii sistemului non-guvernamental in Romania, cel care mi-a acordat sansa de a pleca in Franta si mi-a intors viata pe alt drum.

River flows in you, la pian

Niciodata nu mi-au placut mainile mele, parca erau prea butucanoase, prea mari, prea...

Insa, din iunie de cand am inceput activitatea pianesca, pe zi ce trece le apreciez tot mai mult. Degetele mele parca sunt mai lungi, forma mainii mai echilibrata si imi plac pentru ca acum stiu ce minuni pot lua nastere din miscarea lor. 

Aseara am decis sa incerc sa invat "River flows in you", stiti voi... melodie - piatra de hotar.
Si am inceput timid, cu mana dreapta doar, iar degetele se razvrateau: in loc de "la" apasau un "si", in loc de "la-do" calcam stramb. 

Insa, dupa eforturi si cativa peri albi, am reusit sa invat primele masuri si cateva fragmente mai usoare.
Am banuit la bun inceput, inainte de a incepe lectiile ca "River flows in you" este o melodie de "la", pentru ca nici o alta nota nu exprimă curgerea precum "la". 

Azi ma simt insufletita de un aer melodios. Imi privesc mainile pe tastatura, cu unghii scurte, ne-inrosite si imi par mai frumoase ca niciodata. 

Chestia aia din capul pieptului

Uneori cand sunt in toane bune, mi se intampla sa imi simt inima coplesita de iubire. 

Iubire pentru Ionut, pentru Darth Father, pentru Fratello, Tian, Tom, toti cei care sunt si toti cei care au fost si nu mai sunt. 

Iubire si pentru o melodie si pentru o poza care imi incalzeste desktopul. Iar inima mea.. sau, ma rog, chestia aia din capul pieptului, se incalzeste atat de tare si freamata, inca mi-e teama ca o sa se vada cu ochiul liber.
E o senzatie extraordinara sa simti ca iubesti, dar seamana un pic cu durerea. 

Cand Tom, mic si pufos, isi face loc sub patura si se strecoara intre mine si Ionut, cand Tian, mare si nervos, se lasa moale cand il iau in brate, cand Darth Father imi zice "Bobonutzo" sau cand vad ochii lui Fratello, cand primesc un mail in care scrie "imi este dor de tine, dar am tot amanat sa iti spun asta...nu stiu de ce"... si multe alte ocazii :)

Google il celebreaza pe John Lennon

Hai si noi!

Esti-sunt, toamna-e

Cer de toamna gri-alb-bleu,
Stropi de ploaie mici-reci-desi,
Tu de mine, esti-cald-tot,
Eu de tine, sunt-cu-tot.

O pisica

Raze iubeste pisicile.
Ieri cand a plecat de job a vazut in bratele unei doamne o pisica asa de frumoasa. S-a tot uitat, si-a amintit de Tian si i s-a facut dor de ghem de blana.
Sfasiata de conflictul interior de a-l aduce in noua casa pe Tian cel obisnuit cu spatiul lui de mai bine de 6 ani, Raze a pasit mai departe.

Seara, intorcandu-se acasa cu sufletul pereche, a auzit niste scancete intr-o scara de bloc. Curiozitatea ei pisiceasca a facut-o sa descopere un motan de 2-3 luni care plangea. Pentru el a fost dragoste la prima vedere: tors, brate, urcat pe umeri, mieunat de incantare.
Sufletul pereche zice: "vrei sa il luam?".
Raze se indoieste, ar vrea si nu ar vrea. Nu ar vrea pentru ca sunt mai multe chestii implicate, plus ca Tian... "Dar, fie! nici aici nu pot sa il las".

Asa ca, Urechi-de-liliac a intrat cu mare fast in casa noastra de la etajul 3. Baita, igiena urechilor, uscare cu foehnul, tremurici si mult tors cand totul a fost sfarsit.
E motan. E uratel: alb cu material tarcat si cu ochi alungiti. E tupeist: azi-noapte ne-am pus ambitia - el sa se urce in pat langa noi, eu sa il dau jos. Am castigat lupta, insa razboiul...

Si, tocmai cand aveam indoieli daca sa il tinem sau nu, m-a cucerit definitiv: de dimineata s-a dus singur sa faca pipi, exact in locul destinat activitatii acesteia, fara sa ii arat unde etc.
Oricum, e un pui de pisica matur.

Sunt curioasa ce face. 8 ore pe zi va fi singur. Mi-am asigurat deja perdelele cu stelute :)

Ah, il cheama Tom.

Intrebare

Cum se poate sa fii o femeie de 35 de ani, cu acces la media, care cunoaste 2 limbi straine, calatorita prin tari straine si sa nu fi auzit vreodata de Star Wars?

Voua nu vi se pare ciudat?

Amintiri din copilarie

Cum devenim rai?

Urmaresc seria Star Wars difuzata de ProTv. Au ajuns la episoadele cele noi, la Atacul Clonelor, adica partea de mijloc in formarea lui Anakin, viitor Darth Vader. 

M-a sensibilizat drama personajului, felul cum alege raul si ura. Seducerea lui de partea intunecata si resentimentul.

Exemplul lui se poate aplica tuturor. 

Unii dintre noi se nasc cu mai mult rau in ei decat altii? Sau invata pe parcurs? 

Si, chiar daca lupti pornirii rele care nu se manifesta in plan real, nu tot rau ramai pentru ca ai simtit-o initial?

Cel mai tare quizz

De ieri mai am inca 41 de ani de munca pana voi iesi la pensie.

Voi, cati ani mai aveti?

La Rue Madureira - Nino Ferrer

Cantec din alta vreme. Nu-i asa ca va teleporteaza si ca-i superb?

Non je n'oublirai jamais la baie de rio

La couleur du ciel le nom du corcovado

La rua Maduereira la rue que tu habitais

Je n'oublirai pas pourtant je n'y suis jamais allé

Non je n'oublerai jamais ce jour de juillet

Où je t'ai connue et nous avons dû nous séparer

Pour si peu de temps et nous avons marché sous la pluie

Je parlais d'amour et toi tu parlais de ton pays

Non je n'oublirai pas la douceur de ton corps

Dans le taxi qui nous conduisait à l'aéroport

Tu t'es retournée pour me sourire avant de monter

dans une caravelle qui n'est jamais arrivé

Non je n'oublirai jamais le jour où je l'ai

Ton nom mal écrit parmi tant d'autres noms inconnus

Sur la première page d'un journal brésilien

J'essayais de lire et je n'y comprenais rien

Non je n'oublirai pas la douceur de ton corps

Dans le taxi qui nous conduisait à l'aéroport

Tu t'es retournée pour me sourire avant de monter

dans une caravelle qui n'est jamais arrivé

Non je n'oublirai jamais la baie de rio

La couleur du ciel le nom du corcovado

la Rua Maduereira la rue que tu habitais

Je n'oublierai pas pourtant je n'y suis jamais allée.

Impletirea

Negru si alb.
Noapte si zi.
Ying si Yang.
Feminin si masculin.
Rau si bun.
Stang si drept.
Murdar si curat.
Pamant si cer.
Moarte si viata.
Eu si tu.
Tu si eu.

Sensuri.
Cand de fapt, IMPLETIREA este totul.

Noi.

In toamna

In dimineata asta m-a invaluit un vant de calatorie. Bate tare.
Ma impinge sa vreau sa calatoresc, sa umblu prin parcuri aramii, sa ma urc intr-un tren si sa cobor la intamplare. 

Azi-noapte, desi eram rupti de oboseala, am mers pe strazile din cartierul nostru. Am mers mult si nu ne saturam de aerul placut si de magia noptii. Am vazut cupluri care se sarutau pe banci, alergatori, copii ai canalelor cu ochii impaienjeniti de puterea substantelor si totul parea atat pitoresc.

Uneori imi urasc jobul pentru ca ma tine intr-un singur loc atat de mult timp. Ma simt prizoniera. Incatusata de un scaun, cu ochii in monitor, incercand sa imi alin dorul cu o poza de desktop frumoasa, dar imi scapa esenta vietii, ajungand sa vad doar umbre ca in mitul pesterii.

Este bine ca, de cand a venit toamna, m-am regasit. E ca si cum m-as fi intors de pe un drum lung, acasa si m-as odihi pe un pat confortabil.

Insa, lipeste cineva din acest peisaj, cineva care prefera sa lase tacerea sa curga peste anii petrecuti impreuna, ca si cum nu ar fi existat.
Nu e ciudat cum, acelasi lucru poate avea pentru propria persoana o valoare imensa, in timp ce pentru altcineva poate sa nu simbolizeze prea mult?

Raze isi schimba casa, insa vecinii ba!

De vreo luna, ne-am mutat in alta parte. Mai exact in acelasi bloc cu vestitul Twigg. Ca sa ii pot testa mai bine gustul in milfute :D

Daca credeam/credeati, ca mutarea ne va scapa de acele iesiri zgomotoase ale vecinilor, ne-am inselat. 

La 2 zile de la mutare, vecinul din blocul de vizavi a decis sa asculte manele pe la miezul noptii. Cum cartierul este foarte linistit, iar blocurile apropiate, zgomotul lui se auzea mai tare decat filmul nostru.
Am indurat o vreme, m-am gandit sa ii arunc cu oua de la geam in geam si cand sa apas Call la numarul comunitarilor, s-a oprit.

Am mai avut o experienta cu unul de la parter care asculta Inna la miez de noapte. Pe asta l-a linistit verbal Ionut. Sa vedem pana cand..

Acum ne confruntam cu bubuieli non-stop. Am cercetat vecinii, ascultam pe la usi ca sa vedem unde se misuna.. insa nimic. La usi totul e linistit, insa la noi in casa, noaptea, peretii vibreaza. 

Mistere peste mistere care nu fac decat sa imi adanceasca dezamagirea pe care o simt pentru tara asta.
Pentru prima data, am inceput sa iau in calcul ideea de a pleca de tot pe alte meleaguri.

Revenind insa la vecinii mei, li se pregateste o surpriza...
In curand, profesoara mea de pian, imi va imprumuta orga ei..
Revenge is near!!!
Muhaha!

Morning question

When you gonna make up your mind?

Septembrie, joi, revolutionar

A venit toamna, iar noua ne-au furat cablul Romtelecom ce ne alimenta cu internet si telefonie fixa.
Surprinzator, am supravietuit. Am si muncit, facand posta la cateva stickuri de internet Vodafone, cum vezi in reclama cu nunta din creierii muntilor.
Tot Militariul de vest este paralizat din cauza asta.

Dar sa profitam de Vodafone si de absenta sefilor ca sa ascultam Studiul Revolutionar de Chopin, turbat si atat de diferit de majoritatea operelor sale. 

Profitam si ca sa privim imaginea cu subinteles de mai jos. 

Live and die

Nao-Shima Island - Japonia

Dupa 2 ani

Acum 2 ani am ajutat in Franta la reconstructia unui cuptor de piatra de pe vremea romanilor. Impreuna cu inca 15 persoane minunate am strecurat printre pietrele zidite, clipe frumoase, prietenii si amintiri cat pentru o viata.

Azi am vazut fotografii ale muncii noastre, la 2 ani distanta. Se pare ca locuitorii folosesc cuptorul pentru sarbatoarea painii, fac pizza si se aduna in jurul lui la petreceri.

Iata ce a fost si ce este:

2008

2010

Pe bucata de lemn din centru, in coltul din dreapta sus... puteti observa palma mea pe care scrie "Romania".

Bye, bye...

Oricat de mult vreau sa ma impotrivesc, mi-e imposibil sa nu recunosc ca toamna a sosit.
Mi-e draga, dar parca aduce prea multe cu ea. Senzatii, dorinte si vise pe care vara le-a amortit. Eu crezusem ca le-a gonit :)

De multi ani incoace, toamna a insemnat despartire. Anul asta este primul cand stau locului, desi e toamna.

Imi place sa vin acasa sa ma imbrac in tricoul meu larg cu Metallica (de fapt, fost al lui Ionut) si sa imi fie un pic racoare, sa imi pun o bluza cu maneca lunga cand ies pe-afara, sa miroasa a ploaie…. dar, totusi, parca nu vreau inca sa plece vara rosie si galbena si calda si nebuna.

Citat frumos

Universul ne ajută întotdeauna să luptăm pentru visele noastre, oricât ar părea ele de nebuneşti, pentru că sunt visele noastre şi doar noi ştim cu ce preţ le visăm.

Paulo Coelho - "La raul Piedra am sezut si-am plans"

Au revoir

Tot week-endul am banuit, iar azi mi s-a confirmat ca mi-a murit un prieten din Franta. E si facebook-ul asta bun la ceva.


L-am cunoscut acum 3 ani in Apchon si ne-a cucerit pe toti cu aerul lui de bunic care-si fumeaza in coltul gurii tigara rulata, care stie sa spuna povesti si sa faca glume. Acum 3 ani eram acolo si reparam impreuna ziduri din piatra de rau.


Cand spuneam Apchon, la el ma gandeam – om simplu de la tara, dar de o eleganta sufleteasca mai rar intalnita.

Iar azi mi-a scris sotul fiicei lui si mi-a zis ca Gerardo locuieste in cer si ca nu stie cum sa le explice copiilor lui ca bunicul nu mai e. Sau e…


Imi pare rau ca nu pot sa fiu acolo, in muntii aceia impunatori, la umbra castelului unde se va odihni, ca sa spun la revedere cum trebuie.

Regasire

Aseara am reluat lectiile de pian.

Dupa 3 saptamani de pauza, degetele parca mi s-au impietrit. Nu e ca mersul pe bicicleta si ma simteam un pic demoralizata ca am uitat. 

Dar cand profesoara mea a inceput sa imi cante fragmente din "Quasi una fantasia" am simtit cum ceva se trezeste in mine, un râu incepe sa curga usor inudandu-ma, ceva prinde forme si creste atat de placut in spatele sternului. 

Nu ma pot lasa pana nu voi invata sa cant tot ce vreau sa cant la pian. De parca viata mi-ar depinde de asta :)

Mi-a pierit orice fel de oboseala.

Pierrot the clown

Te stiu fara sa te mai stiu.
Am obosit.

Vacanta in Grecia

Ne-am intors!!! Marti dimineata eram in Bucuresti, dupa o excursie minunata, minunata.

Am vizitat atat de multe locuri pline de povesti si am vazut peisaje pe care doar in filme le vezi.

Ne-am imbogatit sufleteste mult si s-au produs si niste schimbari in noi care imi provoaca un zambet de kilometri intregi.

Din toata povestea au ramas amintirile, dorul dupa niste locuri care se afla departe si fotografiile.

In cele ce urmeaza o sa fac un scurt rezumat al calatoriei noastre, insotit de fotografii.

Luni 02.08.2010

- la 23:30 am plecat cu autocarul de la Parcul Izvor. Al naibii de incorfortabil. Orice tentativa de a dormi esua imediat, imi amorteau toate partile corpului, aerul conditionat ne paraliza. Dar am supravietuit.

Marti 03.08.2010

- iesim din tara pe la Giurgiu. Cum pasim pe teritoriul Bulgariei, Ionut incepe sa vada asemanari intre mine si toti locuitorii Bulgariei - eu am niste origini pe acolo :)

- oprire in Bulgaria, "La Bomboane", la vreo 140 km de Sofia.

- gasim langa bomboane o biserica unde descoperim o reprezentare a legendei Sfantului Ilie, asa cum o stiam de la Mamaia Leana, bulgaroaica :). Super ca am facut poze, la retur era inchisa.

- mai avem cateva opriri pentru dezmortirea corpului. Dimineata ne aduce un aer proaspat.

- imediat cum trecem granita cu Grecia, peisajul se schimba si devine... mediteraneean.

- la 11 si un pic intram in Salonic:

 

*Aflam simbolul funebru pe care il are chiparosul in cultura greceasca. Creste in zona cimitirelor

*Vizitam Biserica Sf. Dumitru, unde se afla si moastele Sfantului.

*Descoperim reprezentarea greceasca a crucii cu 2 linii paralele.

*Vizitam vechiul amfiteatru din Salonic

*Ne batem cu porumbeii din piata

*In drum spre mare trecem prin centrul orasului, pe o straduta aglomerata si incredibil de urbana in stil mediteraneean. Ne asteptam oricand sa il vedem pe Antonio Banderas iesind dintr-o cafenea.

*Ajungem la statuia lui Aristotel. Legenda spune ca cine o va atinge, se va intoarce in Salonic. Daca era viu, Aristotel sigur ar fi fost incantat de atatea atingeri :)

*Prin caldura si prin soare, pasii ne-au indreptat catre MARE. Egee si albastra, tare am fi plonjat!!!! dar iata ce am gasit:

*Pe faleza am alergat ca sa ajungem si la Turnul Alb. O veche inchisoare, renumita pentru atrocitatile comise, Turnul Alb a fost vopsit in alb pentru a masca "rosul" dinauntru. Acum cativa ani, insa, a dobandit o culoare neutra.

- din Salonic, urmatoarea oprire a fost in Olimpic Beach (Olympiaki Akti). Statiune draguta, dar statiune. Aglomerare de romani pe metru patrat. Cald si foarte cald. De la noi din camera se vedea Muntele Olimp.

- plaja se prezenta mai bine decat la noi. Am avut si noi alge, dar nu miroseau. Un pic mai in larg, vedeai cum iti umbla pe la picioare pestisori. Am vazut chiar si un peste sanitar.

-seara ne-am dus in Paralia Katerini pentru a lua cina si pentru diverse cumparaturi. Aici si mai multi romani, aglomeratie, agitatie si prajituri bune.

Miercuri 04.08.2010

- in intervalul 9:30-16:30 am fost intr-o excursie care a avut ca traseu: Muntele Olimp - Biserica Sf. Dionissios - Litochoro - Paleos Panteleimonas.

Biserica Sfantului Dionissios:

*Am vazut o reprezentare a Sf Ioan Botezatorul cu aripi.

*Am gasit iconite care il infatiseaza pe Sf. Hristofor.

*Privelistea superba. Se vedea unde se termina tarmul si incepe marea. Atat de frumos!!

Satul Litochoro:

*Acesta a fost pricipalul obiectiv pe care l-am avut legat de vacanta, iar intamplarea a facut ca agentia de turism sa organizeze aceasta excursie.

*Numele ii vine de la cuvintele grecesti: "Lithos" = piatra si "Choro" = asezare = asezarea de piatra.

*Din Litochoro pleaca cele mai multe trasee catre muntele Olimp. Se afla la o altitudine de 300 m.

*Din Litochoro se ajunge foarte usor, pe un traseu asfaltat, la "Cada lui Zeus", o acumulare de apa cristalina sub forma de lac minuscul. Legenda spune ca acela era locul unde Zeus venea sa se spele de parfumul amantelor sale pamantene, inainte de a merge la sotia sa, Hera.

 

*Se mai poate vizita Biserica Sf. Nicoale, din centru. Sf. Nicolae este unul dintre cei mai des reprezentati sfinti, datorita caracteristicilor sale de aparator al pescarilor.

Castelul Platamonas:

* Nu am oprit pentru vizitare, dar este imposibil de trecut cu vederea. Castelul Paltamonas dateaza din 1205 si impresioneaza din arhitectura sa.

Paleos Panteleimonas:

*reprezinta locul de care imi amintesc poate cu cea mai mare nostalgie.

*P. Panteleimonas este un vechi sat de pastori (sec. XV-lea), aflat la 700 m alitudine pe muntele Olimp.

*Oferă o panoramă spectaculoasă asupra Golfului Thermaik, zonei de coastă a Pieriei de sud şi Castelului Platamonas.

 

*in 2003, satul a fost declarat Monument de Patrimoniu Naţional. Locuitorii, care coborasera la vale construind Neos Panteleimonas, au fost incurajati sa se reintoarca in vechiul sat, sa il consolideze si sa incurajeze turismul. Statul le-a acoperit consolidarile, cu conditia ca fiecare locuitor sa amenajeze in propria casa macar o camera unde sa poata caza turisti. Proprietarii locuiesc pe timp de vara in Paleos Panteleimonas, iar pe timp de iarna coboara in Neos Panteleimonas (la 6 km departare).

*Neos Panteleimonas impresioneaza prin frumusetea arhitecturii nealterată a clădirilor Olimpului pierian.

*este o delectare sa te afli in centrul satului, sub platanul vechi de mai bine de 450 de ani si sa admiri aceasta frumusete conservata prin timp.

*se poate vizita Biserica Sf. Pantelimon, patronul satului.

*tavernele din centru, unde neparat sa beti tsipouro (rachiu din fragi culeşi de pe Muntele Olimp).

Joi 05.08.2010

- pe langa plaja si intotul de zi cu zi, joi am vizitat orasul Katerini, aflat la 9 km de statiunea noastra.

*la fiecare 25 de minute circula autobuze (0,50 euro)

*in Katerni te impresioneaza magazinele cu reduceri, prejiturile deosebit de bune dar si de dulci.

*in centrul orasului se afla un parculet foarte dragut, o oaza de racoare in arsita. Aici am incercat cel mai relaxant leagan.

*in parc se afla ridicat un monument anti-nazism

Vineri 06.08.2010

- am petrecut ziua si seara in statiune, jucand volei, inotand, cumparand :)

- seara am iesit la o terasa pe malul marii cu scaune atat de relaxante si cadru romantic

Sambata 07.08.2010

- iubi a intotat 4 km (dus-intors pana la Paralia Katerini).

- in Paralia Katerini, atat iubi cat si eu ne-am gaurit urechile!! Acum pe iubi il cheama "Cercelatu"

- am remarcat urmatoarele:

1. daca intri intr-un restaurant/magazin si ceri ceva in engleza, ti se raspunde in romana. Peste tot se afla un roman care sa te dea de gol,

2. cand comanzi frappe sau mancare, din partea casei ti se serveste apa cu gheata,

3. majoritatea restaurantelor ofera din partea casei bautura (lichior sau ouzo) la inceputul mesei si desertul,

4. pe plaja si in magazine sunt foarte multe tepe. Toti incearca sa te pacaleasca: fie iti incarca nota cu paine pe care nu ai comandat-o, fie iti vand fake-uri, fie iti dau sa gusti ceva si iti vand altceva.

5. romanii chiar ar trebui sa reprezinte o spaima pentru locurile civilizate cu curate. Pe cea mai frumoasa plaja, cum au venit romanii, au inceput sa pluteasca diverse prin apa; mai are rost sa mentionez mucuri de tigara stinse in nisip, desi pentru fumatori sunt aduse scrumiere?

Duminica 08.08.2010

- una dintre cele mai fericite zile din viata mea

- trezirea la 04:40 si plecat in excursie. Obiectiv: calatorie cu vaporul pana la insula Skiathos si apoi plaja Koukounaris. 

-in drumul nostru am trecut prin statiunile Platamonas, Neimpori, prin Valea Tempi, locul unde Dafne a fost transformata in dafin pentru a scapa de iubire lui Apollo. 

-din portul Achileon, ne-am imbarcat pe vasul de croaziera Elizabet, condusa de capitalul Kostas. Acesta impreuna cu familia lui s-a ocupat sa ne invete sa dansam sirtaki si sa cantam in greceste. Atmosfera a fost super si foarte distractiva. Aceasta este celebra Metaxa-Party, pentru ca ar curge rauri din bautura asta, dar la noi a fost un pic criza. 

-marea m-a ametit, nu Metaxa. Vantul si albastrul infinit mi-au intrat in suflet. Imposibil sa nu te farmece cu libertatea pe care ti-o ofera. As vrea sa plec in jurul lumii cu vaporul.. cine nu ar vrea?

- pe la amiaza am ajuns in Skiathos = umbra muntelui Athos. Am urcat la biserica si ne-am delectat cu privelistea. 

- cautand un coltisor de umbra am descoperit o oaza cu apa atat de limpede. Cu nimic nu se poate compara fericirea de a pluti intr-un imens albastru, rece si limpede. 

- din Skiathos am pornit spre plaja Koukounaris, cu nisipul ei fiiiiinnnn si sclipicios! 2 ore de plaja si inot. 

* am inotat cu pestii 

* am inotat pana la vaporul ancorat in larg. 

* am sarit de pe vapor in apa adanca. Mi-a fost o frica incredibila, de 3 ori m-am oprit cu picioare de plumb, dar pana la urma am zis wtf si am sarit!!! de 2 ori! 

* am inotat pana sub vapor si am vazut cum arata dedesubt :D

- la intoarcere am avut cea mai mare surpriza... DELFINI. Ne-a lovit narile un puternic miros de peste si apoi i-am vazut cum au sarit in lumina soarelui, luciosi si frumosi. Sunt niste fiinte atat de minunate. Happy, happy!

- am ajuns "acasa" la 23:30 si ne-am mutat pe plaja cu o sticla de Sangria, pentru a beneficia de o alta surpriza care m-a coplesit de tot!!!!!! 

Luni 09.08.2010

- zi de despartire, de bagaje, de final. 

- de dragul continuitatii, am dat in dar un pepene galben, rotund, turistilor care au venit in locul nostru la camera 202. Pentru ei - inceput, pentru noi - final. 

- la retur, am urat din nou autocarul.

- am vazut Sofia noaptea.

- si ne-am intors la Bucurestiul nostru cel de toate zilele, mai bogati si mai legati.