duminică, 30 decembrie 2012
joi, 27 decembrie 2012
Cand tu esti departe
Cand tu esti departe
Lumea pare fara rost.
Ma simt ca o pasare
Lumea pare fara rost.
Ma simt ca o pasare
Care nu mai are aripi.
Cand tu nu esti,
Eu tot te caut pe stradute,
De parca gasindu-ti urma,
Te-as regasi pe tine.
Cand tu esti departe
Sunt ca o privighetoare fara glas,
Incerc sa cant, dar din gatul meu
Se aude doar tacerea.
Cand tu nu esti,
Eu tot te caut pe stradute,
De parca gasindu-ti urma,
Te-as regasi pe tine.
Cand tu esti departe
Sunt ca o privighetoare fara glas,
Incerc sa cant, dar din gatul meu
Se aude doar tacerea.
marți, 25 decembrie 2012
Sarut in iarna
Un fulg de
nea
S-a asezat
pe geana ta.
Eu ma
apropii si gust
Pleoapa ta
intr-un sarut.
Buzele ti-au
inghetat,
Dar sub al
meu dezmierdat,
Tresar si
se-ncalzesc
In timp ce eu ma topesc.
luni, 24 decembrie 2012
Craciun
Iata ca a sosit si noaptea de Craciun.
Am fost atat de prinsa incat nu am realizat ca aceasta e noaptea aceea in care minunile se pot indelini.
Nu neaparat ca ar fi savrasite de un batran gras si imbracat in rosu, ci pentru ca noi ne-am elibera sufletul de nimicuri si am crede cu adevarat in lucruri bune. Iar aceasta energie pozitiva pe care o degajam nu este in zadar, se intoarce tot la noi.
Azi au fost mai multe lucruri care m-au impresionat:
- am impodobit bradul impreuna cu tatal si fratele meu. Mi-a parut frumos ca macar pentru o seara sa fim o familie veritabila... "Family Portrait".
- am iesit pe balcon cu fratele sa facem poze cu timp de expunere mare. Ulterior, cand am scos pozele, am descoperit candelele rosii care luminau cimitirul de vizavi. Zeci de oameni care au aprins lumanari pentru cei care nu mai sunt.
- am vazut Polar Express... Clopotelul meu ar suna :)
Anul acesta am o singura dorinta. Cred cu tot sufletul in ea.
Va doresc Craciun frumos cu dorinte indeplinite!
duminică, 23 decembrie 2012
Lumea toata
E-o noapte grea afara,
Iar eu ma simt de parca
Ai luat cu tine lumea toata.
Aud departe o colinda
Despre dorinte si zapada…
De te-as zari macar la fereastra.
Esti departe si te vreau aproape,
Iar in aceasta grea si lunga noapte
Vreau ca tu sa ma tii in brate.
miercuri, 19 decembrie 2012
Ziua mea
Ziua mea!
Si ma simt foarte fericita! :)
Afara e un peisaj de basm, sunt intr-o camera cu ferestre imense prin care vad o intindere de alb, eu stau in varful patului intr-o alta intindere de alb dar foarte calda.
Aseara am asteptat miezul noptii si am primit la fix, urari de La Multi Ani. M-a prins ziua mea zambind cu tot sufletul si cu inima bubuindu-mi in capul pieptului.
Am dormit bine, un somn cald si linistit...si m-am trezit privind ceva ce imi este drag.
Anul acesta mi-am primit cadoul mai devreme...si s-a intamplat in asa fel incat de ziua mea il traiesc si ma bucur de el.
Toata ziua am zambit si am simtit o caldura sufleteasca invaluindu-ma.
Plimbari prin zapada, luminite si un lucru mereu de avut cu mine.
O zi de nastere superba :). Multumesc.
Si ma simt foarte fericita! :)
Afara e un peisaj de basm, sunt intr-o camera cu ferestre imense prin care vad o intindere de alb, eu stau in varful patului intr-o alta intindere de alb dar foarte calda.
Aseara am asteptat miezul noptii si am primit la fix, urari de La Multi Ani. M-a prins ziua mea zambind cu tot sufletul si cu inima bubuindu-mi in capul pieptului.
Am dormit bine, un somn cald si linistit...si m-am trezit privind ceva ce imi este drag.
Anul acesta mi-am primit cadoul mai devreme...si s-a intamplat in asa fel incat de ziua mea il traiesc si ma bucur de el.
Toata ziua am zambit si am simtit o caldura sufleteasca invaluindu-ma.
Plimbari prin zapada, luminite si un lucru mereu de avut cu mine.
O zi de nastere superba :). Multumesc.
duminică, 16 decembrie 2012
14/14/12
"Bine mai. Doamne ajuta!"
Si inima mea la trap, in goana.
Strigatul unui multumesc care a curs cristalin si o gutuie mare cat tot pamantul.
O mare responsabilitate. Fericirea regasirii. O impletire ascunsa si tot timpul gutuia.
miercuri, 12 decembrie 2012
12/12/12
Din mult, nimic.
Din comunicare, liniste.
Din privire, evitare.
Din incercare, resemnare.
Din iubire, iubire.
Si aceasta zapada care cade, cum cadea acum aproape un an. Peste tot, peste masini. Amintiri.
Si un mare gol. O mare lipsa ce nu va putea fi suplinita.
Ma simt singura. Ma simt foarte singura si foarte parasita.
Din comunicare, liniste.
Din privire, evitare.
Din incercare, resemnare.
Din iubire, iubire.
Si aceasta zapada care cade, cum cadea acum aproape un an. Peste tot, peste masini. Amintiri.
Si un mare gol. O mare lipsa ce nu va putea fi suplinita.
Ma simt singura. Ma simt foarte singura si foarte parasita.
marți, 11 decembrie 2012
duminică, 9 decembrie 2012
De-ai putea
De-ai putea sa vezi vreodata tot ce-mi trece prin ochi cand te vad
N-ai mai putea sa te opresti din plans,
N-ai mai vedea.
N-ai mai putea sa te opresti din plans,
N-ai mai vedea.
De-ai putea sa simti vreodata ce-i in inima mea cand lipsesti
N-ai mai putea sa stii pe unde esti,
Te-ai rataci.
De-ai putea s-auzi vreodata tot ce nu pot sa-ti spun cand vorbesc
N-ai mai putea sa-mi spui ca ai sa pleci,
N-ai mai putea pasi.
joi, 6 decembrie 2012
Fulgi
Deja 6 decembrie.
Inca 13 zile pana la ziua mea, 19 zile pana la Craciun si 25 de zile pana la final de an.
Am pasit deja in ceea ce se cheama sarbatori de iarna... si de ieri, dupa ce am fost la cumparaturi de dulciuri, m-a cuprins o senzatie de implinire sufleteasca.
Mi-am inceput ziua cu daruri pitite prin toate cizmele, apoi un drum placut cu metroul si mers pe jos pana la firma. O surpriza care m-a incalzit foarte tare si mi-a atras atentia ca ... vine iarna si ca mai e cineva cu mine in acest anotimp rece.
Fulgi de cocos, fulgi de nea... pe haine, in suflet.
Azi ma simt fericita... fericirea de care vorbeam in postarea trecuta :)
Inca 13 zile pana la ziua mea, 19 zile pana la Craciun si 25 de zile pana la final de an.
Am pasit deja in ceea ce se cheama sarbatori de iarna... si de ieri, dupa ce am fost la cumparaturi de dulciuri, m-a cuprins o senzatie de implinire sufleteasca.
Mi-am inceput ziua cu daruri pitite prin toate cizmele, apoi un drum placut cu metroul si mers pe jos pana la firma. O surpriza care m-a incalzit foarte tare si mi-a atras atentia ca ... vine iarna si ca mai e cineva cu mine in acest anotimp rece.
Fulgi de cocos, fulgi de nea... pe haine, in suflet.
Azi ma simt fericita... fericirea de care vorbeam in postarea trecuta :)
miercuri, 5 decembrie 2012
Scrisoarea unui adult catre Mos Nicolae
Draga Mos Nicolae,
Iata-ma la aproape 27 de ani scriindu-ti din nou. Iti scriu
in casuta noastra…in sfarsit din casuta noastra.
Anul acesta a fost un an al schimbarilor, cu multe lucruri
noi in viata mea, cu descoperiri si decizii. Il consider un an de turnura, decisiv,
nu tocmai usor, dar cu multe clipe frumoase.
Totusi, iata-ma scriindu-ti ca sa te rog sa-mi aduci
sanatate, voie buna, pace sufleteasca..mie si celor dragi mie. Si fiecare zi sa
imi fie plina de verde sclipitor si de fericire.
Lucruri materiale…pot fi atatea, insa nimic din ce mi-ar fi
imposibil sa obtin muncind, atata timp cat sanatate fizica si psihica avem. Mult mai importante mi se par cele enumerate mai sus.
Te pup, draga Mos Nicolae.
Vino la noapte si picura-ne in suflet pentru fiecare zi a
anului, mie si celor dragi mie, bucuria pe care am simtit-o cand mica fiind, am
gasit dimineata papusa la care visam.
:)
:)
marți, 27 noiembrie 2012
Dimineata de noiembrie
O dimineata cu soare rotund si palid, ivindu-se din ceata.
Una din ultimele dimineti de noiembrie cu aer rece si nerabdare in suflet.
joi, 22 noiembrie 2012
Conservare
Am inceput sa recitesc "Strada Le Havre". Cred ca au trecut mai bine de 4 ani de la prima citire si imi amintesc ca a avut un puternic impact.
Cartea este o poveste de dragoste optimista, cu final frumos, numai ca de dimineata m-am cramponat de un pasaj in care era descrisa viata gri si singuratica a unui personaj.
Evit sa mai ascult cantece triste, sa vad filme sau sa citesc lucruri triste.
Aseara, ascultam "She wolf" al lui Guetta (nu, nu am cazut in cap.. doar ca melodia e chiar super) si auzind pasajul:
"But I can't compete with a she wolf who has brought me to my knees
What do you see in those yellow eyes
Cause i'm falling to pieces"
nu am mai putut sa ascult si am oprit.
Imi conserv starea de bine, pentru prima data in viata chiar ma feresc de intuneric. Nici Placebo nu am mai putut sa ascult, tocmai pentru ca ei canta despre lucruri care se pierd, despre neacceptare, dependenta, durere.
Or, eu nu le mai vreau.
Vreau ca echilibrul aceasta pe care il simt, veritabil sau nu, sa ramana echilibru.
Chiar si la nivel subconstient, nu pot accepta ca ceva sa il perturbe.
Asa ca inchei cu ultimul cantec Pink, care .. e .. optimist. :)
Cartea este o poveste de dragoste optimista, cu final frumos, numai ca de dimineata m-am cramponat de un pasaj in care era descrisa viata gri si singuratica a unui personaj.
Evit sa mai ascult cantece triste, sa vad filme sau sa citesc lucruri triste.
Aseara, ascultam "She wolf" al lui Guetta (nu, nu am cazut in cap.. doar ca melodia e chiar super) si auzind pasajul:
"But I can't compete with a she wolf who has brought me to my knees
What do you see in those yellow eyes
Cause i'm falling to pieces"
nu am mai putut sa ascult si am oprit.
Imi conserv starea de bine, pentru prima data in viata chiar ma feresc de intuneric. Nici Placebo nu am mai putut sa ascult, tocmai pentru ca ei canta despre lucruri care se pierd, despre neacceptare, dependenta, durere.
Or, eu nu le mai vreau.
Vreau ca echilibrul aceasta pe care il simt, veritabil sau nu, sa ramana echilibru.
Chiar si la nivel subconstient, nu pot accepta ca ceva sa il perturbe.
Asa ca inchei cu ultimul cantec Pink, care .. e .. optimist. :)
luni, 19 noiembrie 2012
Traind
Iata-ne intorsi la realitate.
Eu aici si tu acolo,
Cautandu-ne, privindu-ne,
Si ciocnindu-ne cu pofta unui vis trait.
Iata-ne intorsi la prezent.
Eu aici si tu acolo,
Numarand minute, profitand de secunde,
Si strangand clipele in pumni.
Iata-ne pe noi,
Reali si prezenti...
Traind.
Eu aici si tu acolo,
Cautandu-ne, privindu-ne,
Si ciocnindu-ne cu pofta unui vis trait.
Iata-ne intorsi la prezent.
Eu aici si tu acolo,
Numarand minute, profitand de secunde,
Si strangand clipele in pumni.
Iata-ne pe noi,
Reali si prezenti...
Traind.
sâmbătă, 10 noiembrie 2012
Avionul de aur
Toti avem avionul nostru de aur.
Inchidem in el vocea bunicilor sau dealuri marete sub cer albatru sau o amintire cu albastrele, lanuri de grau si o rochita neagra cu flori rosii, din care se prelungea un brat de copil ce tinea mana unei mame.
Amintirea nu doare.
Fericirea nu doarme.
Timpul, acest avion de aur, trebuie sa luceasca si sa zboare in soare.
Inchidem in el vocea bunicilor sau dealuri marete sub cer albatru sau o amintire cu albastrele, lanuri de grau si o rochita neagra cu flori rosii, din care se prelungea un brat de copil ce tinea mana unei mame.
Amintirea nu doare.
Fericirea nu doarme.
Timpul, acest avion de aur, trebuie sa luceasca si sa zboare in soare.
duminică, 4 noiembrie 2012
Credinta
Sunt asta seara intr-o stare de semi-autism. Nu am chef de
nimic, nu pot sa vorbesc, nu pot sa ascult. Am stat mai bine de o ora in cada,
ascultand zgomotele tevilor si ale apei, bocanelile vecinilor si pe Luna
mieunand in capul meu. Tastez cu degetele inflorite de la apa calda si ma simt
mai anesteziata.
Uneori viitorul suna bine, alteori suna rau, dar ce va fi nu
putem stii. Che sera, sera cum zice
cantecul, what will be, will be. Ce
ma fac insa cu incapatanarea mea ca eu pot sa rezolv lucrurile, gandul ca daca
e, nu are cum sa nu fie. Iluzie? Speranta? Credinta?
Legat de iluzie.. John Lennon zicea asa: "Un vis pe care-l visezi
singur, e doar un
vis. Un vis pe care il visam
impreuna e o realitate."
Sunt campioana la speranta. Zici ca in mine a fost inchisa
Cutia Pandorei dupa ce toate lighioanele au zburat si a ramas doar lighioana
cea mai periculoasa. Caci, da! Daca ne amintim mitul.. Zeus i-a dat Pandorei
cutia cu cele mai mari urgii..si printre ele speranta.
Si totusi nu cred ca e speranta, ci doar credinta. In tine, in mine,
in noi.
Ce imi este clar este ca viitorul trebuie sa sune si sa fie
bine. Ca un rasarit de soare primavara, ca un cer instelat de vara, ca un deal
auriu de toamna pe care le admiram impreuna.
Ihm… Iluzie? Speranta? Credinta?
joi, 1 noiembrie 2012
Slabiciuni
Astazi mi s-a atras atentia ca sunt imprevizibila, cu gura sloboda uneori si ca nu gandesc lucrurile in profunzime dand dovada pe alocuri de superficialitate.
Lucrurile astea mi le-a spus o persoana la a carei parere tin foarte mult.
Si prima mea reactie a fost sa spun ca nu sunt asa. Normal, cautam scuze care sa ne justifice comportamentul si care sa ne scoata basma curata in fata noastra si a celorlalti.
A te analiza si a realiza ca ai slabiciuni, inseamna sa iti faci mea culpa fata de propria persoana si fata de cei din jur. Ca si cum ai cadea de pe un piedestal si ai merge apoi descult pe zapada.
Dar din clipa in care ti-ai recunoscut slabiciunile, tocmai ai facut un pas mare inainte. Inseamna ca esti constient de ele si ca le poti indrepta, cu efort mai mare sau mai mic. Iar scopul este sa fim pe zi ce trece mai buni.
Imprevizibila - ar insemna sa nu am o traiectorie pe care sa imi conduc viata. Cu o exceptie (foarte importanta), cred ca am fost consecventa in ceea ce am facut. Din contra, imi plac lucrurile bine puse la punct, ordinea, senzatia de stabilitate. A fi imprevizibil presupune un haos interior si exterior, care pe mine ma sperie.
Gura sloboda - aici am de corectat. Mi s-a intamplat sa spun lucruri aiurea pentru a ma face placuta si mi s-a intamplat sa fac remarce dureroase atunci cand sunt foarte, foarte suparata.. de parca daca il superi pe celalalt, durerea din tine o sa se diminueze. Fals! Tocmai de aceea, de fiecare data am mustrari de constiinta. Acesta e un punct care trebuie imbunatatit. Blandetea este mai de pret.
Nu gandesc lucrurile in profunzime - aici am de imbunatatit. Este adevarat ca nu sunt o maestra a argumentatiei, dar asta nu inseamna ca nu percep lucrurile in profunzimea lor. Si uneori, atunci cand realitatea nu imi convine, imi ascund capul in nisip.
Fata de acum cativa ani, am facut progrese in a-mi sustine verbal cauza, dar am in continuare de lucru.
Superficialitate - deriva din "a nu gandi lucrurile in profunzime". Atunci cand nu sunt convinsa de lucruri sau de persoane, am tendinta de "a-mi lasa o mana libera". Totul se schimba atunci cand vine vorba de situatii si de persoane pe care le consider importante. Pentru ele sunt in stare sa mut muntii si sa merg pana in panzele albe. Uneori am impresia ca simt prea intens ceea ce se intampla in jurul meu si ca dau prea multa importanta lucrurilor care pe altii nu ii misca.
Lucrurile astea mi le-a spus o persoana la a carei parere tin foarte mult.
Si prima mea reactie a fost sa spun ca nu sunt asa. Normal, cautam scuze care sa ne justifice comportamentul si care sa ne scoata basma curata in fata noastra si a celorlalti.
A te analiza si a realiza ca ai slabiciuni, inseamna sa iti faci mea culpa fata de propria persoana si fata de cei din jur. Ca si cum ai cadea de pe un piedestal si ai merge apoi descult pe zapada.
Dar din clipa in care ti-ai recunoscut slabiciunile, tocmai ai facut un pas mare inainte. Inseamna ca esti constient de ele si ca le poti indrepta, cu efort mai mare sau mai mic. Iar scopul este sa fim pe zi ce trece mai buni.
Imprevizibila - ar insemna sa nu am o traiectorie pe care sa imi conduc viata. Cu o exceptie (foarte importanta), cred ca am fost consecventa in ceea ce am facut. Din contra, imi plac lucrurile bine puse la punct, ordinea, senzatia de stabilitate. A fi imprevizibil presupune un haos interior si exterior, care pe mine ma sperie.
Gura sloboda - aici am de corectat. Mi s-a intamplat sa spun lucruri aiurea pentru a ma face placuta si mi s-a intamplat sa fac remarce dureroase atunci cand sunt foarte, foarte suparata.. de parca daca il superi pe celalalt, durerea din tine o sa se diminueze. Fals! Tocmai de aceea, de fiecare data am mustrari de constiinta. Acesta e un punct care trebuie imbunatatit. Blandetea este mai de pret.
Nu gandesc lucrurile in profunzime - aici am de imbunatatit. Este adevarat ca nu sunt o maestra a argumentatiei, dar asta nu inseamna ca nu percep lucrurile in profunzimea lor. Si uneori, atunci cand realitatea nu imi convine, imi ascund capul in nisip.
Fata de acum cativa ani, am facut progrese in a-mi sustine verbal cauza, dar am in continuare de lucru.
Superficialitate - deriva din "a nu gandi lucrurile in profunzime". Atunci cand nu sunt convinsa de lucruri sau de persoane, am tendinta de "a-mi lasa o mana libera". Totul se schimba atunci cand vine vorba de situatii si de persoane pe care le consider importante. Pentru ele sunt in stare sa mut muntii si sa merg pana in panzele albe. Uneori am impresia ca simt prea intens ceea ce se intampla in jurul meu si ca dau prea multa importanta lucrurilor care pe altii nu ii misca.
miercuri, 31 octombrie 2012
Entuziasmul si asteptarile
Pune-ti zambetul pe fata, sterge urma de rimel de pe obraz si intoarce-te la realitate.
Entuziasmul si asteptarile sunt sursele celor mai mari dezamagiri. Si totusi investim inteles in tot ce ne inconjoara.
Entuziasmul si asteptarile sunt sursele celor mai mari dezamagiri. Si totusi investim inteles in tot ce ne inconjoara.
Cunoastem lucrurile cu
adevarat doar atunci cand le domesticim. Iar cand le domesticim avem
impresia ca sunt ale noastre. Si...ca doar de noi apartin.
Un apus este apus pentru milioane de oameni, insa apusul acela oglindit in fire verzi de iarba este doar al meu. Si nu pot sa il impart.
Un apus este apus pentru milioane de oameni, insa apusul acela oglindit in fire verzi de iarba este doar al meu. Si nu pot sa il impart.
luni, 29 octombrie 2012
29 octombrie
Ma asteptam de la mine la o scriere lacrimogena. Asa cum au fost toate pe data de 29 octombrie.
Dar, iata ca in aceasta zi mohorata si rece de toamna, nu vreau sa scriu nimic trist.
Sunt fara ea de atata vreme, glasul mi se ineaca mereu cand vorbesc despre ea.. si totusi acesta e primul an cand pe 29 octombrie ma simt bucuroasa ca traiesc. Cu toate greselile mele, cu aceasta cautare a fericirii de zi cu zi, cu poticniri, cu mari verzi, cu vise... asta sunt. Si iata ca traiesc si zambesc si imi cladesc viata zi cu zi.
Lucrurile ar fi stat altfel in viata mea daca nu ar fi plecat atat de devreme, poate ca eram mai "domnisoara" decat sunt, poate ca as fi stiut sa fiu mai fericita si aceasta melancolie caracteristica mi-ar fi lipsit. Tata nu ar fi fost singur, Dan ar fi fost mai infipt cu picioarele in pamant.. as fi apreciat altfel lucrurile.
Dar a plecat. Pe 22 decembrie am zis "lasa tati ca ma fac eu mare", atunci cand tata a inceput sa planga langa mine pe pat, am copilarit la tara alaturi de bunicii mei care m-au invatat sa apreciez lucrurile simple si am avut o copilarie fericita. Chiar daca Ionut a zis ca a fost trista, eu sunt singura in masura sa o apreciez .. si clar a fost fericita.
Cand am inceput scoala, a fost nevoie sa ma duca si sa ma ia de la scoala niste vecini pentru ca tata lucra.. si apoi stateam ore in sir singura in casa pana venea el de la serviciu. Televizorul mergea in continuu ca sa nu ma sperii de singuratate. Singurica atata timp mi-am inventat jocuri, puneam ciocolata la topit pe balcon si am supravietuit fara sa patesc ceva, exceptand perdelele carora le-am dat foc si tot eu le-am stins cu un pahar de apa.
Am avut grija de fratele meu si chiar daca in anumite privinte am dat gres, am incercat sa ii fiu un reper in viata.
Au fost si multe lucruri pe care vreau sa le uit. Cele care mi-au facut anii de liceu un calvar. Si daca ea nu ar fi plecat, acestea sigur nu s-ar fi intamplat.
Absenta ei a fost suplinita de Mamaia Leana de la tara, de matusile mele, de Mamuta - mama Alexandrei.
Lucrurile ar fi putut fi mai bune, dar... sunt bune si asa.
I-am mostenit pofta de a scrie, setea asta de a pune pe hartie tot ce simt.. I-am mostenit nasul la fel de acvilin, pasiunea pentru carti, iubirea de munte. Am descoperit cu stupoare in caietele ei acelasi mod de exprimare.. ca si cel in care scriam eu... si expresia "ma doare sufletul de dor".
Cred ca am in mine mai multe de la ea, decat vreau sa accept.. ceea ce e ciudat caci nu a fost cu mine sa mi le invete.
Iar asta e un lucru bun, inseamna ca traieste prin mine..
Asa cum mi-a zis cineva drag, e ingerul meu pazitor.
Dar, iata ca in aceasta zi mohorata si rece de toamna, nu vreau sa scriu nimic trist.
Sunt fara ea de atata vreme, glasul mi se ineaca mereu cand vorbesc despre ea.. si totusi acesta e primul an cand pe 29 octombrie ma simt bucuroasa ca traiesc. Cu toate greselile mele, cu aceasta cautare a fericirii de zi cu zi, cu poticniri, cu mari verzi, cu vise... asta sunt. Si iata ca traiesc si zambesc si imi cladesc viata zi cu zi.
Lucrurile ar fi stat altfel in viata mea daca nu ar fi plecat atat de devreme, poate ca eram mai "domnisoara" decat sunt, poate ca as fi stiut sa fiu mai fericita si aceasta melancolie caracteristica mi-ar fi lipsit. Tata nu ar fi fost singur, Dan ar fi fost mai infipt cu picioarele in pamant.. as fi apreciat altfel lucrurile.
Dar a plecat. Pe 22 decembrie am zis "lasa tati ca ma fac eu mare", atunci cand tata a inceput sa planga langa mine pe pat, am copilarit la tara alaturi de bunicii mei care m-au invatat sa apreciez lucrurile simple si am avut o copilarie fericita. Chiar daca Ionut a zis ca a fost trista, eu sunt singura in masura sa o apreciez .. si clar a fost fericita.
Cand am inceput scoala, a fost nevoie sa ma duca si sa ma ia de la scoala niste vecini pentru ca tata lucra.. si apoi stateam ore in sir singura in casa pana venea el de la serviciu. Televizorul mergea in continuu ca sa nu ma sperii de singuratate. Singurica atata timp mi-am inventat jocuri, puneam ciocolata la topit pe balcon si am supravietuit fara sa patesc ceva, exceptand perdelele carora le-am dat foc si tot eu le-am stins cu un pahar de apa.
Am avut grija de fratele meu si chiar daca in anumite privinte am dat gres, am incercat sa ii fiu un reper in viata.
Au fost si multe lucruri pe care vreau sa le uit. Cele care mi-au facut anii de liceu un calvar. Si daca ea nu ar fi plecat, acestea sigur nu s-ar fi intamplat.
Absenta ei a fost suplinita de Mamaia Leana de la tara, de matusile mele, de Mamuta - mama Alexandrei.
Lucrurile ar fi putut fi mai bune, dar... sunt bune si asa.
I-am mostenit pofta de a scrie, setea asta de a pune pe hartie tot ce simt.. I-am mostenit nasul la fel de acvilin, pasiunea pentru carti, iubirea de munte. Am descoperit cu stupoare in caietele ei acelasi mod de exprimare.. ca si cel in care scriam eu... si expresia "ma doare sufletul de dor".
Cred ca am in mine mai multe de la ea, decat vreau sa accept.. ceea ce e ciudat caci nu a fost cu mine sa mi le invete.
Iar asta e un lucru bun, inseamna ca traieste prin mine..
Asa cum mi-a zis cineva drag, e ingerul meu pazitor.
duminică, 28 octombrie 2012
Cantecul unui prizonier.. Fast car - Tracy Chapman
You've got a fast car
I wanna a ticket to anywhere
Maybe we make a deal
Maybe together we can get somewhere
Any place is better
Starting from zero, got nothing to lose
Maybe we'll make something
Me, myself, I've got nothing to prove
You've got a fast car
I've got a plan to get us out of here
Been working at the convenience store
Managed to save just a little bit of money
Won't have to drive too far
Just cross the border and into the city
You and I can both get jobs
And finally see what it means to be living
See my old man's got a problem
Live with the bottle, that's the way it is
He says his body's too old for working
His body's too young, to look like his
When mama went off and left him
She wanted more from life than he could give
I said somebody's got to take care of him
So I quit school and that's what I did
You've got a fast car
Is it fast enough so we can fly away?
We gotta make a decision
Leave tonight or live and die this way
Say remember when we were driving, driving in your car
Speed so fast it felt like I was drunk
City lights lay out before us
And your arm felt nice wrapped 'round my shoulder
And I had a feeling that I belonged
I had a feeling I could be someone, be someone, be someone
You've got a a fast car
We go cruising entertain ourselves
You still ain't got a job
Now I work in the market as a checkout girl
I know things will get better
You'll find work and I'll get promoted
We'll move out of the shelter
Buy a bigger house and live in the suburbs
Say remember when we were driving, driving in your car
Speeds so fast it felt like I was drunk
City lights lay out before us
And your arm felt nice wrapped 'round my shoulder
And I had a feeling that I belonged
I had a feeling I could be someone, be someone, be someone
You've got a fast car
I've got a job that pays all our bills
You stay out drinking late at the bar
See more of your friends than you do of your kids
I'd always hoped for better
Thought maybe together you and me'd find it
I got no plans and I ain't going nowhere
So take your fast car and keep on driving
Say remember when we were driving, driving in your car
Speeds so fast it felt like I was drunk
City lights lay out before us
And your arm felt nice wrapped 'round my shoulder
And I had a feeling that I belonged
I had a feeling I could be someone, be someone, be someone
You've got a fast car
Is it fast enough so you can fly away?
You gotta make a decision
Leave tonight or live and die this way
I wanna a ticket to anywhere
Maybe we make a deal
Maybe together we can get somewhere
Any place is better
Starting from zero, got nothing to lose
Maybe we'll make something
Me, myself, I've got nothing to prove
You've got a fast car
I've got a plan to get us out of here
Been working at the convenience store
Managed to save just a little bit of money
Won't have to drive too far
Just cross the border and into the city
You and I can both get jobs
And finally see what it means to be living
See my old man's got a problem
Live with the bottle, that's the way it is
He says his body's too old for working
His body's too young, to look like his
When mama went off and left him
She wanted more from life than he could give
I said somebody's got to take care of him
So I quit school and that's what I did
You've got a fast car
Is it fast enough so we can fly away?
We gotta make a decision
Leave tonight or live and die this way
Say remember when we were driving, driving in your car
Speed so fast it felt like I was drunk
City lights lay out before us
And your arm felt nice wrapped 'round my shoulder
And I had a feeling that I belonged
I had a feeling I could be someone, be someone, be someone
You've got a a fast car
We go cruising entertain ourselves
You still ain't got a job
Now I work in the market as a checkout girl
I know things will get better
You'll find work and I'll get promoted
We'll move out of the shelter
Buy a bigger house and live in the suburbs
Say remember when we were driving, driving in your car
Speeds so fast it felt like I was drunk
City lights lay out before us
And your arm felt nice wrapped 'round my shoulder
And I had a feeling that I belonged
I had a feeling I could be someone, be someone, be someone
You've got a fast car
I've got a job that pays all our bills
You stay out drinking late at the bar
See more of your friends than you do of your kids
I'd always hoped for better
Thought maybe together you and me'd find it
I got no plans and I ain't going nowhere
So take your fast car and keep on driving
Say remember when we were driving, driving in your car
Speeds so fast it felt like I was drunk
City lights lay out before us
And your arm felt nice wrapped 'round my shoulder
And I had a feeling that I belonged
I had a feeling I could be someone, be someone, be someone
You've got a fast car
Is it fast enough so you can fly away?
You gotta make a decision
Leave tonight or live and die this way
vineri, 26 octombrie 2012
Evadare in toamna
Un loc unde sa ajungi greu, dupa un drum lung prin soarele palid de toamna. Pe masura ce urci, sa vezi peisajul schimbandu-se, colorandu-se, ca si cum s-ar bucura de venirea ta.
In dreapta un deal inalt populat de copaci cu frunze roz de toamna, in stanga livezi de fructe, iar in fata un drum pietros.
O poienita cu iarba aramie, cu un parau ce si-a croit drum prin bolovani mari de piatra, rotunjindu-i...si dorinta ta de a te intinde cu ochii spre cerul atat de albastru.. sa privesti si sa asculti linistea. Caci urechile tale de orasean nu o pot gusta pe deplin, ci o percep la inceput ca pe un tiuit.
Dar incet-incet te obisnuiesti sa poti distinge glasul unei pasari la sute de metri distanta, sa auzi o talanga in deal, insectele ciorovaindu-se si un avion trecand pe deasupra ta.
Tragi aer curat in piept, poate manaci o para tomnatica si continui sa urci.
Un loc in care sa te astepti sa il vezi pe Dumnezeu calcand pe iarba, sub infatisarea unui batran cu barba alba.
Simplitate si maretie in acelasi timp. Simplitate prin felul de a se prezenta, maretie prin forta spirituala pe care o degaja. Un lacas unde sa te simti acasa, ca esti umil si gol in fata divinitatii ca in ziua in care te-ai nascut.
O portie din copilarie. Acces la tot ce e mai frumos in sufletul unui om. Atingerea scurta a unei cruci argintii, ca si cum ai vrut sa zici..am fost aici, te mangai pe tine chiar daca nu mai esti.
Intr-un astfel de loc nu poti decat sa iubesti. Sa iti tii sufletul ca o pasare libera, sa zboare aripa in aripa.
Sa gasesti o cumpana rupta de timp, ca si locul in care te aflii. Sa scoti apa si sa gusti, sa te impartasesti cu esenta acestui pamant rosu pe care il calci.
Sa stai pe patulacul de langa cumpana, sa iti tragi sufletul ca un batran ce a obosit, sa realizezi ca tu, ca toate lucrurile, esti efemer...si ca tot ce ai este "acum". Un "acum" colorat de un verde stralucitor ce ti-a intrat in viata si in suflet, facand parte din el.
Sa te simti mai bogat. Mai bogat cu o amintire, mai bogat cu o zi.
Sa te simti fericit ca traiesti si ca esti acolo.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)