Vineri de la distanta

Fericirea poate insemna cateva secunde.
Fericirea poate insemna o tresarire.
Fericirea poate insemna o privire prinsa in fuga.
Fericirea poate insemna un zambet ascuns.

E vineri, 22:00.
Niste cumparaturi de seara, pregatit cina, privit cerul.
Un Cabernet Sauvignon care mi-a incalzit aproape fiecare firicel din corp. Dar nu cum o faci tu. 

Amintiri

Sfintii Petru si Pavel.

Azi ar fi fost ziua lui Tataia Petre.

O zi de vara cand m-au trezit in racoarea “camerei de la drum” vocile femeilor de pe ulita.. se duceau sa cumpere paine si pe drum s-au oprit, ca in fiecare dimineata, sa vorbeasca cu Tataia.

El statea pe patulacul de lemn de la poarta, cu bastonul lui de metal care il ajuta sa mearga si care zgaria cimentul din curte.. Uite, un sunet la care nu m-am mai gandit de atatia ani.

Mana beteaga ii statea pe piciorul beteag, aceeasi mana cu care se inchina in fiecare seara cu fata spre est...Iar eu, adolescenta cu vise si ploi in cap, il priveam pe furis cum se inchina si ma simteam invaluita de o iubire calda.

Langa el pe banca statea cate o pisica.. fie Mel care il insotea peste tot, fie Isis a mea la vremea ei.

Iar femeile il intrebau de una de alta, iar eu ma trezeam si ma gandeam ca puteau totusi sa vorbeasca in alta parte. Azi, as vrea sa mai fiu trezita de vocile lor amestecate cu vocea lui.

Si ieseam in soare. In miros de flori de vara si de pamant. Ma uitam panzele de paienjeni din bolta, cum erau pline de roua diminetii, faceam un tur al curtii, certam catelul pentru ca a latrat toata noaptea..

Apoi mancam impreuna micul dejun, la fel cum mancam si pranzul si cina. El pe fotoliul lui de la sopron, eu la masa aceea veche.

Imi amintesc cand, mai mica fiind, mergeam impreuna la bostana, iar el alegea mereu cei mai buni pepeni, cand imi facea felinare din bostan si imi spunea “Oana”.

Iar seara, ma ajuta sa ud gradina si ma certa cand faceam curcubee sau cand udam exagerat varza pentru ca imi placea cum alunecau stropii pe frunzele ei lucioase.

Si aerul mirosea intr-un fel, si cerul era mai albastru, iar norii mai pufosi. Vara parea mai lunga si mai pura, si chiar daca nu mai eram copil, ma bucuram de fiecare clipa cu o intensitate dureroasa. Am scris atunci atat de mult.

Iar, azi, cand ar fi fost ziua lui, imi amintesc cu drag, dar si cu parere de rau ca nu am cum sa ii urez “La Multi Ani”, ca nu am cum sa ii mai aud vocea si ca felinarele nu mai ard decat in amintirea mea.

Umbra unui pictor

Ai inceput sa pictezi. Si pe un fundal tipator ai inceput sa asterni linii.
Linii drepte, linii frante.

Incepe sa prinda contur. Din toata pictura distingi clar o privire si un zambet. O privire care se incalzeste cand te vede, un zambet care infloreste cand simte ca te apropii cu pensula ca sa asterni culoarea. Simti panza cum vibreaza cand desenezi pe ea?

Cum ar fi, ca intr-un mit al lui Pygmalion rasturat, pictura sa se indragosteasca de autorul ei?
Ar putea ea sa ceara zeilor sa o transforme intr-o fiinta vie, din carne si oase, care sa ii poata intoarce pictorului fiecare atingere, sa il poata privi in ochi si sa il faca sa se coloreze la randul lui de placere?

Din pacate, insa, picturile nu au glas pentru a cere nimic zeilor.

Doar pictorii pot pune suflet in pictura lor si o pot preschimba in ce doresc ei, transformand culorile tipatoare din fundal intr-un apus magnific de soare, transformand liniile frante in curbe gratioase, pastrand liniile drepte pentru a da stabilitate si spre a le face sa se inalte catre cer.

Un pictor indragostit de lucrarea lui, va stii cum sa transforme fundalul tipator intr-unul care sa puna in lumina privirea ce l-a vrajit si care s-a lasat vrajita de el. 

Campuri aurii

Ma uit la floarea-soarelui din vaza mea si la stropii, fosti verzi si acum aurii, pe care i-am adunat. 

E ok.

Totul va ramane in mine, indiferent ce va fi. Cu verde si auriu si aburi si apusuri, zambete si drumuri. 

Pentru ele a meritat si inca merita.

Gutuia mea e a ta

Nu m-am inteles cu mine toata ziua, nu am avut chef de vorba, cautam semne...
Am tras aer adanc in piept si dupa cateva poticneli, am sarit.
Acum gutuia mea iti apartine, poti sa faci ce vrei cu ea. E a ta!

Despre tine

Ochii tai spun libertate,
Buzele tale spun placere,
Urechile tale spun fior,
Obrazul tau imi aminteste de soare.

Gatul tau spune putere,
Umarul tau spune protectie,
Bratul tau spune hotarare,
Mana ta o tine pe a mea.

Degetele tale spun atingere,
Pieptul tau spune vino aici,
Sufletul tau spune sunt aici,
Picioarele tale vreau sa te aduca la mine.

De dimineata

Azi m-am trezit zambind.
Prietenul tau, Soarele, imi mangaia fata si ma gandeam ce bine ar fi fost daca... 

Gutuia era la locul ei si o simteam.

Dorinte agatate de fiecare stea

E acelasi cer deasupra ta si a mea.
Acelasi vant iti mangaie tie chipul, iar mie zburataceste parul.
Acelasi soare iti incalzeste tie mana, iar mie loveste privirea.
Acelasi pamant te lasa sa il calci, iar pe mine sa il strabat.
Iar cand noaptea vine,
Aceeasi luna vom vedea.
Dorinte agatate de fiecare stea.

Cand esti departe,
Prin ele te simt aproape.

Lipire

In basme si in filmele de dragoste iubirea invinge orice.
Daca 2 oameni se iubesc, atunci iubirea dintre ei va invinge orice obstacol. Ca o raza de lumina puternica ce strapunge norii si apoi ii alunga. 

"Daca nu e dragoste, nimic nu e".
Si am ajuns sa cred ca daca iubire e, atunci totul e posibil.
Dar oare asa sa fie?

Este pana la urma supremul sentiment care pune lumea in miscare. In jurul iubirii toti gravitam ca niste musculite si, la un moment dat, ajungem sa ne lipim de ea si ea de noi.

Pentru unele musculite lipirea se face mai rar si mai greu, dar cand se lipesc raman lipite. Si se transforma in musculite luminoase, iar lumina aceasta este data de faptul ca ele ard.

Nu pot trai

Nu pot trai.
Fiecare zi e un chin pentru ca nu pot schimba greseala. Pentru ca acum stiu, dar e prea tarziu.
Pentru ca nu am vrut totul de la mine, pentru ca nu am judecat corect, pentru ca nu am avut simtul realitatii.

Nu pot trai.
Si de multe ori zambetul meu este ca o masca.
Cand insa iti intalnesc privirea devine viu si numai adevarat.

Trebuie sa le multumesc celor care au spus lucrurilor pe nume si care mi-au adus realitatea in ochi; iar lui Doamne-Doamne ca mi i-a scos in cale. De ar fi fost mai devreme.

Ai rostul tau in viata mea. Pentru asta si pentru mult mai mult.

Si, nu pot trai cu gandul ca te-as pierde. 

Nu pe tine. 

Nu cand simt ca am putea avea atat de mult, o lume la picioare...cu vise si mări si soare si ploaie dulce si atingeri si priviri si gutui....si fericire.

Nu pot trai cu gandurile astea. Dar traiesc si fiecare zi doare.

Nu pe jumatate

Daca as putea da timpul inapoi
As calca pe un alt drum; 

Dar unul care, 

Negresit, sa duca tot la noi.

E foc in mine ce ma arde
Si in acelasi timp e-un frig siberian.
A stii si a nu putea retrage
A fi trecut si mult a regreta.

Si tu in fata mea cu-acea privire.
Privirea ta...
Vad multe-n ea...
Vad totul, vad marul, vad gutuia...

Si le vreau coapte, nu pe jumatate.

Numai tu

Cand pamantul iti fuge de sub picioare...
Te apuci de cel mai rezistent lucru si nu ii dai drumul in speranta ca te va salva.
Speranta...am primit-o in cutia cu monstri pe care Pandora a adus-o pe pamant, mica si ramasa pe fundul cutiei.
Ne agatam de ea, pentru a prinde putere sa luptam.

De fapt, nu mai vreau sa lupt. Vreau sa ma abandonez in bratele tale si totul sa vina de la sine, asa cum de atatea ori a venit pana acum.
Si cat voi sta langa tine, sa fiu deschisa.. sufletul sa imi fie transparent si permeabil, sa poti sa iti plimbi mana prin el si sa creezi valuri la fiecare atingere. Sa poti sa ma vezi asa cum sunt cu fiecare nervura pulsand.

E ceva ca in lumea asta mare si rea, care ne indeamna la superficialitate si indiferenta, sa simti ceva intens crescand in tine, umflandu-se, prinzand forme.. Cand e o sfera luminoasa care ma arde, cand adie ca vantul si imi da aripi, cand susura ca un rau rece cand mi-e sete, cand e iarba pe care vreau sa ma intind.
Si cu fiecare clipa realizez ca eu numai una imi doresc...
 

E ok :)

Am ajuns cu bine acasa, prin seara asta frumoasa.
Nu pot sa zic ca azi am luat cele mai bune decizii, ce am decis putea duce la complicatii.
Dar e ok.

Asa ca va doresc o seara linistita si o noapte frumoasa cu vise placute.

Eu sper sa visez spiridusi si marea mea draga.

Zori de zi

Daca tu esti Soarele,
Iar eu Luna,
Ne vom intalni in zori de zi.

Impreuna vom straluci.. si ne vom iubi.

Tu vei strabate cerul zi de zi
Prin marea albastra te vei racori,
Varful de munte in tine va luci
Si totul pe tine va oglindi.

Eu voi strabate cerul noaptea,
Cu albul meu pamantul voi lumina,
Cu stelele in aceeasi mare-albastra ma voi scalda
Si la zorii de zi voi visa.

Inceput de vara

La mine in casa miroase a tei. Copacii din fata blocului s-au hotarat sa isi arunce mireasma pana la geamul meu. Adorm in mirosul lor si ma trezesc sub raze de soare tot in miros de tei... incat am impresia ca il am si acum in haine.

A venit vara.

Ieri seara am simtit-o in timp ce vedeam cum soarele apune pe o cladire in departare, portocaliu intens.. imbinat cu dragul meu verde sclipitor.

Vara ma bucura. De parca m-as intalni cu o buna prietena si ne-am intelege perfect.

Am multe dorinte in suflet, multe planuri, multe clipe.

Cand alerg, le simt pe toate cum clipocesc in inima mea.

Si ma bucur ca e asa. Imi arata ca traiesc si ca timpul si viata nu trec pe langa mine. Trec prin mine. 

Imi plac versurile cantecului:

Mi-e sete de tine

Cand ti-e sete, fericirea este un pahar cu apa.

Ei... tu esti paharul meu cu apa rece de izvor. Cum sa nu te beau?

Prima postare de aici :)

Prima noapte petrecuta in noua casa. 

Sunt pe balcon, o sticla de vin rosu sec si gandul in alta parte.

Luna plina pe cer. Pe cerul meu, la care voi avea zilnic acces... chiar sub privirea mea.

Am reusit sa ne mutam cu bine, cu ajutorul prietenilor nostri care mi-au incalzit sufletul toata ziua...le multumesc.

Prima felicitare de casa noua a fost si cea mai draga. A venit dintr-un coltisor de rai de care mi-e dor. 

Mi-e dor de mai multe. :)