Nu

Nu pot sa zic nimic decat:

O seara de vara petrecuta pe terasa blocului, ascultand muzica si privind apusul.

Fotografii in soarele verii pe sinele de tren de la tara si in lanul de floarea-soarelui.

Drumurile cu Tian la doctor. Iesirile cu Tian in parc.

Vacantele de vara cand te asteptam sa vii la tara si imi aranjam toate papusile ca sa ai o primire frumoasa.

Noi 2 in leagan la matusa in fata blocului acum cativa ani. Zambila de la tine si 2 poze pe care le pretuiesc cel mai mult.

Noaptea cand m-am trezit din somn cand ai intrat in camera si te-am vazut spunandu-ti rugaciunea inainte de a te culca.

Tu venind din camera ta.

Tu strangandu-ma in brate.

Ziua de paste din 2010 cand ati venit la noi acasa si ati mancat tot ce preparasem pentru voi.

Jocurile noastre : cu Dober si Maca, cu masinutele. Zeci de duminici petrecute astfel.

Ochii tai ca ai mamei. Unghiile tale late.

Plansetul tau cand ne aminteam de mama. Rasetul tau sfios cand era bine.

Dorinta ta ca eu sa fiu mai buna. Felul cum ma protejai.

IOR-ul.

Felul cum ma intelegeai.

Ziua cand m-ai sunat sa ascult marea.

Ziua cand mi-ai cantat la chitara la telefon.

Noi doi prin centru in preajma Craciunului si descoperind cadourile de sub brad.

Noi dansand si cantand la ziua Alinei  « Fall to pieces ».

« Hai ma, Oano ! »

Atat. Restul e sufocare si tacere.