Continuand mare mea pasiune pentru tapiseriile Damme à la Licorne , am citit si "Doamna si licornul" de Tracy Chevalier.
Pornind de la cele 6 tapiserii din Evul Mediu, adapostite in prezent de Muzeul Cluny din Paris, Tracy Chevalier imagineaza o poveste a crearii lor, imbinata cu elemente istorice. Romanul spune povestea pictorului Nicolas des Innocents, un afemeiat, povestile lui de dragoste si interactiunea cu femeile care ii vor servi ca model pentru vestitele tapiserii.
Nicolas este contractat de nobilul Jean le Viste pentru a picta modelul a 6 tapiserii, ce urmau sa ateste puterea nobiliara si credinta fata de rege a nobilului. Nicolas se indragosteste de Claude, fiica lui Jean le Viste, care ii serveste ca model pentru doamna din tapiseria Gustul. Atractia fizica dintre ei este mistuitoare, dar cum iubirea lor este interzisa, el artist - ea fiica de nobil, nu se va consuma niciodata. Claude reprezinta tanara, impulsiva, de neastapanit, chinuita de pasiune, care se transforma in femeie, renuntand apoi la dorinta.
O alta femeie care i-a servit ca model lui Nicolas, este Genevieve de Nanterre, sotia lui Jean le Viste si mama lui Claude. Incapabila sa ii ofere sotului un mostenitor de sex masculin, este respinsa si desi este inca tanara, viseaza sa se calugareasca. Aceasta este singura ei dorinta - "C'est mon seul desir".
Nicolas o foloseste pe Geneviene de Nanterre ca doamna in tapiseria "A mon seul desir", al carui gest reprezinta un mister - isi pune sau isi da jos colierul? Genevieve este cea care decide folosirea licornului de tema pentru tapiserii.
Pentru a fi sigur ca tapiseriile sunt executate cum trebuie si pentru ca deja incepusera sa ii populeze visele si trairile, Nicolas des Innocents pleaca la Bruxelles unde se afla atelierul.
Intra in familia tapiserului de la Chapelle si cunoaste alte doua femei care ii vor servi ca model pentru Doamna.
Este vorba despre sotia mesterului tapiser, de a carei statura, autoritate si feminitate s-a folosit in Pipaitul, ea reprezentand femeia matura, implinita care stapaneste licornul, si despre Alienor, fiica oarba care devine doamna din Vazul. Ea este fecioara care cucereste Unicornul, facandu-l sa-si lase cornul in poala ei. Alienor era fortata sa se marite cu o bruta, pentru interesul atelierului. La decizia ei, Nicolas ii spune povestea licornului si se bucura impreuna de cateva nopti de pasiune. Alienor ramane insarcinata si scapa astfel de casatoria cu bruta.
In viziunea lui Tracy Chevalier, cele 6 tapiserii reprezinta etape din viata unei femei: tineretea cu impulsivitatea ei, descoperirea sexualitatii si stapanirea ei.
Interpretarea poate incepe cu "A mon seul desir", cand Doamna isi pune colierul pentru a-l cuceri pe Licorn, apoi ii incanta urechea cu muzica (Auzul), il ademeneste cu posibilitatea Gustului si al Mirosului, il seduce cu virginitatea ei (Vazul) si il stapaneste in Pipaitul.
Sau pot fi interpretate invers, terminand cu "A mon seul desir": dupa ce a sedus licornul prin cele 5 simturi, isi da jos colierul in si renunta la placerile lumesti.
Pornind de la cele 6 tapiserii din Evul Mediu, adapostite in prezent de Muzeul Cluny din Paris, Tracy Chevalier imagineaza o poveste a crearii lor, imbinata cu elemente istorice. Romanul spune povestea pictorului Nicolas des Innocents, un afemeiat, povestile lui de dragoste si interactiunea cu femeile care ii vor servi ca model pentru vestitele tapiserii.
Nicolas este contractat de nobilul Jean le Viste pentru a picta modelul a 6 tapiserii, ce urmau sa ateste puterea nobiliara si credinta fata de rege a nobilului. Nicolas se indragosteste de Claude, fiica lui Jean le Viste, care ii serveste ca model pentru doamna din tapiseria Gustul. Atractia fizica dintre ei este mistuitoare, dar cum iubirea lor este interzisa, el artist - ea fiica de nobil, nu se va consuma niciodata. Claude reprezinta tanara, impulsiva, de neastapanit, chinuita de pasiune, care se transforma in femeie, renuntand apoi la dorinta.
O alta femeie care i-a servit ca model lui Nicolas, este Genevieve de Nanterre, sotia lui Jean le Viste si mama lui Claude. Incapabila sa ii ofere sotului un mostenitor de sex masculin, este respinsa si desi este inca tanara, viseaza sa se calugareasca. Aceasta este singura ei dorinta - "C'est mon seul desir".
Nicolas o foloseste pe Geneviene de Nanterre ca doamna in tapiseria "A mon seul desir", al carui gest reprezinta un mister - isi pune sau isi da jos colierul? Genevieve este cea care decide folosirea licornului de tema pentru tapiserii.
Pentru a fi sigur ca tapiseriile sunt executate cum trebuie si pentru ca deja incepusera sa ii populeze visele si trairile, Nicolas des Innocents pleaca la Bruxelles unde se afla atelierul.
Intra in familia tapiserului de la Chapelle si cunoaste alte doua femei care ii vor servi ca model pentru Doamna.
Este vorba despre sotia mesterului tapiser, de a carei statura, autoritate si feminitate s-a folosit in Pipaitul, ea reprezentand femeia matura, implinita care stapaneste licornul, si despre Alienor, fiica oarba care devine doamna din Vazul. Ea este fecioara care cucereste Unicornul, facandu-l sa-si lase cornul in poala ei. Alienor era fortata sa se marite cu o bruta, pentru interesul atelierului. La decizia ei, Nicolas ii spune povestea licornului si se bucura impreuna de cateva nopti de pasiune. Alienor ramane insarcinata si scapa astfel de casatoria cu bruta.
In viziunea lui Tracy Chevalier, cele 6 tapiserii reprezinta etape din viata unei femei: tineretea cu impulsivitatea ei, descoperirea sexualitatii si stapanirea ei.
Interpretarea poate incepe cu "A mon seul desir", cand Doamna isi pune colierul pentru a-l cuceri pe Licorn, apoi ii incanta urechea cu muzica (Auzul), il ademeneste cu posibilitatea Gustului si al Mirosului, il seduce cu virginitatea ei (Vazul) si il stapaneste in Pipaitul.
Sau pot fi interpretate invers, terminand cu "A mon seul desir": dupa ce a sedus licornul prin cele 5 simturi, isi da jos colierul in si renunta la placerile lumesti.
Posibila istorie a "Doamnei si licornului" se naste asemenea unei tapiterii (in care fiecare nu vede decat acel fragment pe care-l lucreaza el insusi), pentru a vorbi despre ipostazele feminitatii, nu neaparat sau nici macar medievale: femei care se supun si mai ales femei care inving, femei care-si aleg propria cale intr-o lume dintotdeauna condusa de barbati; chipuri de femei care supravietuiesc secolelor, aceleasi secole ce fac sa se uite pana si numele barbatilor care le-au creat. (I. Popovici)
