marți, 20 iulie 2010

Povestas

Recitesc "Povestasul" lui Mario Vargas Llosa.
Una din cartile vietii mele.

In "Povestasul" realul se intercaleaza cu magicul, iar profanul cu sacrul, totul prin intermediul povestii: firul narativ in sine, povestea unui popor pe cale de disparitie, a unui om care decide sa isi schimbe viata si povestile magice care populeaza universul unui trib.
In aceasta carte, povestea constituie acel lucru care face ca un popor dispersat sa fie totusi un popor, iar universul sa ramana in miscare.
Povestasul este acel individ care aduna pe drumul sau povestile semenilor si le da mai departe, aprinzand imaginarul.

Tare imi place ideea povestii care face lumea sa se roteasca.
Ce am fi noi fara povesti si cat de pustie ne-ar fi viata.
Fiecare popor isi are povestasii sai: trubaduri, barzi, menestreli, pana si noi ne asezam in cerc si povesteam la Sezatoare; caci povestirea este singura modalitate prin care esenta unui popor se poate transmite.

Pana cand nu am recitit "Povestasul" nu mi-am dat seama ca si eu am intalnit un astfel de om, care a calatorit prin lume pentru a aduna povesti.

Intr-o noapte tarzie, in muntii Frantei, cand ne-am strans din toate satele, intr-un vechi hambar si am ascultat fascinati, povesti.
Nu am stiut de unde venea bucuria pe care o simteam ascultandu-l pe povestitor, de ce aveam impresia ca stiu fiecare poveste desi era prima data cand o ascultam. 

Acum stiu ca simteam toate astea pentru ca mecanismul primordial se punea in miscare, iar prin poveste ma reintegram intr-un univers. 
A fost unul din cele mai puternice momente cand am simtit sacrul.  

luni, 19 iulie 2010

Sfantul Ilie

Afara e inceputul unei furtuni. Vantul bate turbat, iar cerul s-a intunecat. Ce ar fi sa ies eu in ploaie? Oare m-ar crede nebuna colegii? Sigur ca da! :) Varsta nu ne mai permite diverse extravagante..

Maine va fi Sfantul Ilie. De multi ani vreau sa vad daca este adevarat ce spunea Mamaia Leana, cand eram mica. Zicea ca in ziua de Sf. Ilie, daca te uiti la rasaritul soarelui, il vei vedea pe sfant cum bate marul.

Si mai stiu o legenda despre Sfantul Ilie, acest Phaeton al ortodoxismului, tot de la Mamaia Leana.

Se zice ca Sfantul Ilie voia sa stie cand este ziua lui si L-a intrebat pe Dumnezeu. Acesta i-a raspuns ca ii va zice cand este ziua lui. 
Acelasi scenariu s-a repetat de cateva ori, pana intr-o zi cand Sf. Ilie l-a intrebat din nou pe Dumnezeu, iar acesta i-a raspuns ca ziua lui a trecut si El a uitat sa ii spuna.
De suparare, Sfantul Ilie s-a urcat in carul lui tras de cai de foc si s-a pornit sa ii alerge prin inaltul cerului, pocnind din biciul sau. 
Aceste manifestari se traduceau pe pamant prin tunete si fulgere.
Asa ca, despre fiecare furtuna puternica ce ne lovea, se spunea ca este provocata de Sf. Ilie, care "sofeaza" iar furios prin inaltul cerului. :)


Universal

In ce consta limbajul universal?

In emotii puternice care zboara prin eter si te lovesc in piept sau in mijlocul capului, aducandu-ti in minte o amintire?

Sau in asa-zisele coincidente, ce nu sunt decat ganduri aflate la distanta care se ciocnesc din cand in cand?

Sau in aceeasi nevoie de a simti, atinge si rosti?


duminică, 18 iulie 2010

Fur Elise - Beethoven

Minunea asta incerc eu sa invat la pian!

Si am invatat deja 13 masuri!!!! :)


vineri, 16 iulie 2010

Doar vineri

Venisem de la lectia de pian. Am avansat cu Fur Elise si chiar suna a Fur Elise. 

Dupa ce am facut dus, am iesit un pic pe blacon. 
M-a imbatat aerul serii si apoi am vazut cum in blocurile de vizavi licareau aceleasi luminite ale TV-ului, atat de trist. Si mi-a venit in minte o melodie pe care mi-o mai amintesc din cand in cand, ca pe un strigat ce rabufneste. 
Opozitie fata de cum ne pervertim fara a mai avea cale de intoarcere. 

Am crezut ca intr`o zi buzduganul va lovi in usa mea si am sa ies sa te imbratisez
Vroiam sa`ti revad calul alb
Mi`ai promis ca`l voi calari candva
Si acum cand in sfarsit as fi putut
Ne`ai lasat sa ratacim printre faruri de masini
Trebuia sa crestem mari si sa luptam cu toti zmeii din lume,
Nimeni nu mai vrea sa lupte, Fat-Frumos
Oamenii n`au timp sa fie viteji
Unii spun ca viata e o lupta dar foarte rar aud pe cineva care sa fie sigur ca a castigat sau a
pierdut

Mi`ai promis ca o sa ma inveti ce`ai onoarea Fat-Frumos
Da` nimeni nu mai foloseste cuvantul asta
Nici in reclame nu l`am auzit, foarte rar in filme
Da` mereu apare unu care spune ca esti prost daca ai onoare
Ai plecat... si nu m`ai lamurit

In fiecare seara ajungem in acelasi loc, Fat-Frumos, niste case mici
Iar eu stiu sigur ca am fost in castelul tau
Mi`ai spus ca nu pot sa stau mult,
Venea zmeul si trebuia va luptati
Si toti oamenii fac aceleasi lucruri
Cei singuri, inta`n casa, arunca niste chei pe masa , se duc la frigider, scot o sticla, beau, si
privesc in gol
Apoi se trezesc ca din vis
Se duc in alta camera, se aseaza pe canapea si dau drumul la televizor
In fiecare seara, mii de oameni fac aceleasi lucruri, in acelasi timp, in aceleasi case mici,
Fat-Frumos

Am fi putut fi singuri Fat-Frumos
Mi`ai promis ca n`o sa dormim doua nopti in acelasi loc Fat-Frumos
C`o sa zburam peste munti calare pe`un caii nostri albi
Si`o sa calatorim in acelasi timp cu stelele,
Si unde vom vedea o luminita cat de mica, acolo vom cobori, si vom innopta
M`am gandit ca n`o sa pot zbura Fat-Frumos
Dar eram sigur ca voi calatori
Si luminite sunt peste tot Fat-Frumos, asta ma doare
Nici macar n`ar fi trebuit sa le cautam
E mult mai simplu decat pe vremea ta , si tu nu esti aici
Spuneai sa inconjuram pamantul
Si sa raspandim binele in lume
Dar nu mi`ai spus niciodata ce inseamna binele
N`ai apucat!

De ce m`ai lasat Fat-Frumos, de ce?
M`ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini
Nu stiu drumul spre castel
Si acasa doare
De ce m`ai tradat Fat-Frumos, de ce?
Treci incoace sa lupti,
Sa m`ajuti sa castig
Nu mai stiu sa iubesc
Fara tine mi`e frig

Stii cat se cearta oamenii pe chestia asta cu binele?
Ma enervezi Fat-Frumos ca esti iresponsabil
M`ai lasat cu ochii`n soare
Vreau sa fac tot ce faceai tu,
Si sa traiesc cum traiai tu, Fat-Frumos
Si sa`i invat si pe altii
Prietenii trebuia sa ma ajute, nu Fat-Frumos?
Trebuia sa plecam impreuna la drum
Trebuia sa stiu sa`i aleg, nu Fat-Frumos?
Ei bine, afla ca sunt singur!

De ce m`ai lasat Fat-Frumos, de ce?
M`ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini
Nu stiu drumul spre castel
Si acasa doare

Sunt singur si tu nu esti aici
Fomila, Setila, Pasari-Lati-Lungila
Sunt inconjurat de niste idioti in costume gri
Cu care ma vad miercurea la mall
Si care canta cantece despr bere
Si nici macar nu`si mai amintesc de tine
Imi spun ca au cunoscut`o doar pe Ileana Cosanzeana
Dar ca de tine nu`si aduc aminte
Si rad Fat-Frumos, rad de tine, rad de mine
Trebuia sa fii aici, lasule, sa ne`nveti sa luptam,
Sa ne vorbesti despre onoare si prietenie
Sa ne spui despre sacrificiu
Trebuia ramai aici, sa te aperi, Fat-Frumos
Pentru ca eu n`o pot face in locul tau
Ca nu m`ai invatat Fat-Frumos

Ai plecat ca un las, Fat-Frumos
Si nu ne`ai invatat nimic
Ai fi putut macar sa`mi spui
Cum ai facut s`o iubesti doar pe ea Fat-Frumos,
Pentru ca eu stiu ca ea te`a ajutat mult
Cum ai reusit sa iubesti o singura fata ?

Te urasc Fat-Frumos,
Te urasc in numele tuturor calculatoarelor din lume
Tastez numele tau, si mii de pagini imi vorbesc despre tine
Si tu nu esti nicaieri Fat-Frumos
Si nici zmeul nu mai e printre noi
Asa as fi fost sigur ca ai existat
Ai plecat Fat-Frumos, si ai luat cu tine si binele sï rau

Te urasc, Fat-Frumos
Te urasc

 Vama - Scrisoare catre Fat-Frumos