Tot nu pot

M-am uitat azi la pozele de cand  ne-am mutat si te-am regasit si pe tine acolo. 

Eu tot nu pot sa realizez pe deplin ca minunea asta care ai fost tu nu mai exista. Mi se pare ireal si parca tot as zice ca o sa ma trezesc si a fost un vis urat, ca o sa imi raspunzi la telefon si o sa ne plimbam in IOR si o sa vorbim despre vrute si nevrute, ca o sa vii sa impodobim bradul, ca o sa imi mai canti la chitara, ca o sa iti mai vad ochii privindu-ma si altfel decat din poza cu tine de care nu ma pot desparti. 

Ai fost si esti un suflet minunat. Nu o spun pentru ca esti fratele meu, ci pentru ca de-a lungul timpului am putut sa vad. 

Am invatat atatea de la tine. Tu ai avut mereu aceea lejeritate de a vorbi si de a interactiona sincer cu oamenii, care mie inca imi lipseste.

De la tine am aflat de Jager si acum mereu asociez aceasta bautura cu tine. Am o sticla in frigider si mereu cand beau mai pun si la muscata putin, asa cum faceau bunicii nostri..ca sa poti sa bei si tu. Cate superstitii…nu as fi zis ca voi crede vreodata in ele…dar ma agat de orice. 

Stii ca in seara de Ajun am reusit sa ii adun pe toti la noi acasa ? Matusa si Unchiu’, tata…au venit si am impodobit bradul impreuna. Cu un an inainte ai fost aici si m-ai invatat sa fac poze cu timp indelungat de expunere. Si tot nu pot sa cred ca nu mai esti. 

Sunt un om al carui suflet sangereaza de dor si de durerea lipsei tale. Nu, nu pot sa zic ca esti plecat intr-o calatorie..nu pot pt ca stiu realitatea. Tot ceea ce sper este ca la un moment dat ne vom intalni si vom sta si vom povesti tot.. Si iti voi povesti despre cum este sa ai un copil, despre cum este sa imbatranesti..despre toate lucrurile pe care tu nu ai apucat sa le mai traiesti. 

Am implinit 28 de ani. E primul an in care nu ma gandesc ca am mai imbatranit 1 an, ci multumesc ca am mai trait 1 an. Asa cum sunt, cu bune cu rele, am mai trait 1 an si ma rog sa traiesc suficient de mult si de bine ca sa am sa iti povestesc lucruri frumoase. Sa fii mandru de mine, de acolo de unde esti..poate ma privesti. 

Nu stiu cum m-ai perceput pe mine, daca am fost sora pe care ti-ai dorit-o sau sora de care aveai nevoie, daca am putut sa iti fiu macar putin mama care ne lipsea, daca ti-am fost prieten. Dar, spre exemplu, stiu ca de fiecare data cand m-ai vazut fumand..asa de pofta cum ziceam eu..te uitai la mine ca si cum te-as dezamagi, ca si cum eu as fi mai buna de atat. 

Mai stiu apoi vreo 2 dati cand am mers doar noi 2 la tara, de magia sinelor de tren pe care am stat impreuna. Mai stiu ziua aia din martie cand am stat in leagan la matusa si am povestit si mi-ai daruit o zambila in ghiveci…acelasi verde. 

A mai fost o iarna veche..nu mai stiu… cred ca iarna lui 1999? eram mici. Am mers sa ne plimbam pe la piata la Salajan, sa cautam casete cu muzica…se auzeau cantecele la moda atunci..3 sud est… :) si am mers doar noi 2 si ne-am uitat la jucarii, la fulgii de nea care veneau de sus asa de frumos.. A fost minunat. 

La tine in camera am gasit o jucarie de plus, ET de plus, pe care l-ai primit cadou de la colegii tai de serviciu cu mult timp in urma. Desi l-am lasat in sanctuarul care a devenit camera ta, tata mi l-a adus in seara de Ajun fara sa mai intrebe nimic. Ai avut grija sa imi faci un cadou..acum sta frumos in casa noastra si cand il ating ma gandesc ca l-ai atins si tu.

Vis frumos

Te-am visat. E primul vis in care mi te arati asa cum erai tu, fara sa fii suparat, incercanat, fara sa imi fie frica de tine.

Eram acasa. Eu aveam sifonierul deschis (acolo unde acum sunt hainele tale inca puse), voiam sa ma schimb de haine si ma tot gandeam cu ce sa ma imbrac. Am ales un umeras cu o bluza crem. Tu erai pe acolo si vorbeam. 
La un moment dat ai zis ca "Hai sa nu mai vorbim despre asta pentru ca iar imi aduc aminte de ce s-a intamplat" si te-a cuprins tristetea pentru te refereai la nenorocirea asta. Ti-am luat fata in palme si te-am pupat: pe frunte, pe ochi, pe obraz. Si acum imi amintesc mirosul tau si textura pielii, exact asa cum erau in realitate. 
Ti-am zis ca te iubesc atat de mult in timp ce te pupam. La cat m-am rugat in ultimele 2 luni sa imi auzi cuvintele si azi-noapte in vis le-ai auzit. Macar in vis.

Apoi tu ai luat din sifonier o bluzita verde usor transparenta si mi-ai dat-o. Mi-ai zis ca ar fi mai potrivita. Am asezat-o pe pat si ma uitam la ea. Nu era ceva ce as purta in mod obisnuit, dar mi-am propus sa o port pentru ca mi-ai ales-o tu.

Si m-am trezit. M-am trezit zambind. Pentru ca am putut sa iti zic te iubesc si sa te strang in brate. Si te-am simtit. Efectiv ti-am simtit corpul si mirosul ca si cum ai trai.
Ma bucur teribil ca te-am visat asa.

De parca de ieri iti e bine unde esti. De parca esti tot tu, dar in alta parte.
Mai vino in visele mele. Mai lasa-ma sa te tin in brate.
Imi lipsesti la fel de mult, parca tot mai mult.

Prima ninsoare

Prima ninsoare.
La fiecare prima ninsoare ne trimiteam sms cu "Ningeeeeee!" La cine ningea primul, acela trimitea.. si nu era o intelegere intre noi, nu am stabilit niciodata sa facem asa.. ci pur si simplu voiam sa ne bucuram impreuna de primul fulg de nea.

Atatea prime ninsori.. iar anul acesta.. fara tine.
Aveam obrazul rece si lacrima ce mi-a curs din ochiul drept (el lacrimeaza mai mult decat stangul) l-a incalzit. Ti-am trimis sms..gandul probabil mi l-ai auzit, dar am fost indemnata sa trimit pentru ca poate asa imi va veni mai usor.

Acum ti-am pus telefonul la incarcat, stiu ca atunci cand il voi deschide, voi vedea tot eu sms-ul.
Tot pe telefonul tau, rasfoindu-l am gasit-o si pe Raze..fata cu par rosu care primeste un pupic pe nas de la un fulg de nea. Probabil ca ti-a placut si tie aceasta imagine, pentru ca de blogul meu nu cred ca stiai.  

Mi-e groaza ca vine Craciunul si ca iti voi simti si mai acut absenta pentru ca o sa fac bradul fara tine.
Nu pot sa nu te laud si voi pune aici o poza pe care ai facut-o in iernile trecute, ti-am zis ca mi-a placut tare.
Tot tare as vrea sa fii aici.. sa ne plimbam prin zapada din IOR insotiti de o droaie de catei.
Fii aici!

Seri

Vreau sa pot sa schimb soarta ta. Sa iti fi fost alaturi cand ai avut nevoie, ca sa nu stii ce e aia tristete. 

Am crezut ca asa cum eu am reusit sa traiesc, sa scap de acolo, sa scap de sarpele din suflet, sa imi croiesc o viata mai buna, asa o sa reusesti si tu. 
Dar nu ai reusit. 
Iar eu nu te-am privit suficient de bine ca sa imi dau seama. Am fost atat de oarba si tu atat de tacut. Si acum regret fiecare durere pe care ai trait-o, as vrea sa le iau eu asupra mea numai sa stiu ca esti fericit. 
Ma lasa fara aer suferinta ta. Acele ultime clipe ale tale ma fac sa vreau sa urlu din tot sufletul... pentru fiecare posibila suferinta pe care ai avut-o. 

Nu pot schimb nimic. 
Raman asa. Cu seri cand merg singura pe strazi si vreau sa respir si nu pot, cu dorinta dar si teama de a stii ceva ce nu voi afla niciodata, cu dorul asta nebun, cu bratara ta la mana. Dar eu traiesc. Poate ca eu sunt mai puternica decat ai fost tu.

Cateva cuvinte

O sa traiesc. Si o sa traiesc tot ce tu nu ai mai apucat sa traiesti.

Sunt 40 de zile. Se presupune ca azi-noapte ai fost judecat. Unde ai fost trimis nu am de unde sa stiu, dar azi e o zi atat de frumoasa si de calda, incat vreau sa imi inchipui ca e un semn bun. 

Sunt 40 de zile si gata cu hainele negre, gata cu jelitul, trebuie sa acceptam, sa clasam si sa trecem mai departe. Sa traim.
Poza ta de pe spatele crucii s-a decolorat, se sterge incet-incet. Se distinge inca tricoul cu Micul Print si zambetul tau, dar incepe sa semene mai mult cu o schita. Efectele timpului.. Poate ca in timp va fi mai usor.

Incepand de azi o sa cred ca iti e bine unde esti acum, ca inca mai esti, ca o sa ma auzi cand iti vorbesc, ca vezi si simti toate cele pe care le vad si le simt eu... caci le voi simti cu gandul la tine. 
Esti si vei ramane fratele meu, te voi iubi mereu si vei fi mereu cu mine. Si nu doar ca avem acelasi sange, avem acelasi tip de suflet. De azi imi voi spune ca doar esti plecat intr-o frumoasa calatorie fara sa putem comunica, dar unde stiu ca esti bine si ca desi va trece prea mult timp, la un moment dat ne vom revedea. Restul detaliilor legate de cum ai plecat, voi incerca sa uit sa ni s-au intamplat noua. 

Daca voi mai plange, va fi de dor. Un dor cumplit dupa ochii si mirosul tau, dupa vocea si imbratisarea ta, dupa cum puteai sa intelegi tot fara ca eu sa iti spun prea multe. Dor dupa faptul ca stiam ca esti acolo, ca noi eram doi. Voi incerca sa nu mai plang cand ma gandesc la tine, dar iarta-ma daca nu voi reusi. Voi incerca sa nu imi las ratiunea sa imi spuna ca de fapt ai murit, sufletul va stii ca tu doar esti plecat.

Mai da-mi un semn din cand in cand, te rog, ca sa ma simt mai putin singura, insoteste-ma uneori in plimbarile in IOR si binecuvanteaza-mi copilul atunci cand o sa am unul... In rest, fii un suflet drag fericit! Atat de fericit cum nu ai fost niciodata pana acum! 
Te iubesc atat de mult, bai!