Acuma stiu ca marea ma asteapta

Azi e prima zi de CONCEDIU!!!!!!!!!!! Freeedom!! 

Luni plecam. De-abia astept!!! Mi-e dor de mare. 

Vreau sa inot, sa plutesc, sa prind valuri, sa ma bronzez si sa cunosc lucruri noi. 

In sfarsit, pot sa fug(im)!!!

Cuvinte care imi plac

DOR

Intraductibil cum este, sunt convinsa ca sensul lui este perceput la fel, peste tot in lume.

Frumoasa creatie a limbii romane: sa numesti la fel cu "durerea", sentimentul asta greu de suportat. Caci dorul este durere de suflet.

Before setting down

Yahoo! a facut o lista a celor mai importante 10 chestii (si de ce) pe care un om ar trebui sa le faca inainte de a o relatie serioasa/a se aseza la casa lui :)

Eu le-am facut pe toate. Voi? :)

1. Travel alone

2. Wallow in the ache of a broken heart. 

3. Spend a weekend with a married couple your age.

4. Don’t come home all night.

5. Stand up for a cause you care about.

6. Have a real adventure. 

7. Learn how to take care of yourself.

8. Buy something hugely impractical just because you love it.

9. Develop a hobby.

10. Be completely, utterly, wholly single for at least three months.       

Poveste despre libertate

Am mai postat insemnarea asta si pe blogul vechi, dar o repet :)

Mi-am amintit de o poveste de origine italiana pe care mi-a povestit-o un fel de bard local din Auvergne, Franta, un om deosebit care calatoreste prin lume ca sa spuna si ca sa asculte povesti.

Inainte de a incepe sa o cititi, inchipuiti-va o noapte cu ceata, o incapere rudimentara, in semi-intuneric, lumanari aprinse pe jos si pe un perete un steag cu chipul lui Bob Marley pe care scrie Freedom. Atunci cand i-am spus ca apreciez decorul cu imaginea lui Bob si mesajul, mi-a povestit o istorioara pe care a cules-o in Italia.  

 

Povestea spune ca un om avea un papagal intelept care ii dadea mereu cel mai bun sfat. Atunci cand avea o problema sau o dilema ii cerea sfatul, iar papagalul il indemna spre bine. Datorita lui, omul nostru a devenit in scurt timp foarte apreciat, dobandind o mare avere si detinand afaceri profitabile.

Dupa multi ani de prosperitate datorata papagalului, omul a vrut sa il rasplateasca. Asa ca i-a zis papagalului, deja batran, sa ii ceara orice lucru pe care il doreste, pentru ca el i-l va oferi.

Papagalul a cerut sa il scoata din colivie si sa ii ofere libertatea.

Stiind ca daca elibereaza papagalul, acesta va fugi si va pierde toata avutia, omul i-a refuzat dorinta.

Vazand asta, papagalul l-a rugat sa mearga in tara lui, la fratii lui papagali si sa le povestesca viata lui ca ultim mesaj.

Omul a plecat si dupa o vreme s-a intors acasa si i-a zis papagalului ca atunci cand le-a povestit fratilor lui viata papagalului, au cazut toti morti.

Nici nu a terminat bine de povestit si papagalul a cazut si el mort.

Cand l-a vazut, omul a deschis colivia si a luat in maini trupul inert al pasarii, zicandu-si ca o sa ii ofere cel mai frumos mormant pentru a-i cinsti amintirea.

S-a apucat deci de lucrat mormantul, dar in timp ce facea pregatirile, a vazut ca trupul papagalului a disparut.

Ridicand ochii, l-a vazut viu, sus intr-un pom.

L-a intrebat ce a fost asta, iar papagalul i-a spus: "Auzind de la tine raspunsul fratilor mei, am inteles ca libertatea nu este un lucru care se ofera, ci se castiga!"

My blueberry pie :)

 

Ingrediente:

 400 gr faina
300 gr zahar
1 lingurita praf de copt
1 varf cutit sare
1 ou
225 gr unt rece
400 gr afine
4 lingurite cu varf amidon

Preparare:

1. In robotel mixati de cateva ori faina cu 200 gr zahar, praful de copt si sarea.
2. Adaugati oul si untul taiat cuburi. Mixati iar pana totul devine ca pesmentul.
3. Intr-o tava de 20cm X 30cm unsa bine cu unt turnati jumatate din aluat. Puneti o punga peste aluat si cu fundul unui pahar apasati ca sa se niveleze aluatul.
4. Amestecati afinele cu amidoul si restul de 100 gr zahar.
5. Turnati afinele peste aluatul din tava.
6. Presarati restul de aluat peste afine.
7. Dati la cuptor la 190C pentru 45 minute, pana se rumenesc firimiturile de deasupra.
8. Lasati sa se raceasca complet si taiati-o cuburi. Pastrati la frigider.

Mmmmbuuna! :)

(de aici)

Oglinzi

Viata noastra si firea noastra sunt foarte fragile.
Ca un fir de iarba, oricand pot fi frante.

Purtam pe noi si in noi efectele ploilor, furtunilor, rasariturilor si apusurilor, noptilor reci sau instelate. Si suntem voinici sau slabi in functie de pamantul in care ne-am nascut si in functie de evenimentele care ne-au marcat.

Toate astea ne formeaza, pana devenim constienti de el, un fel de gandi si de a ne compora. 

Am primit pe mail 2 pilde care zic asa:

1. "Ratacind pe ici, pe colo, un caine urias ajunse  intr-o odaie care avea pe toti peretii oglinzi imense.
Astfel, se vazu dintr-o data inconjurat de caini. Se infurie, incepu sa scrasneasca din dinti si sa maraie. Fireste, si cainii din oglinda facura la fel, descoperindu-si coltii fiorosi.
Cainele nostru incepu sa se invarta vertiginos intr-o parte si in alta pentru a se apara de atacatori, dupa care - latrand cu furie - se arunca asupra unuia dintre presupusii sai adversari. In urma puternicei izbituri in oglinda, cazu la pamant fara suflare si plin de sange.
Daca ar fi dat din coada prieteneste o singura data, toti cainii din oglinda ar fi raspuns in acelasi fel. Si intalnirea lor ar fi fost o sarbatoare!!"  

2. "Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:
- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Batranul ii raspunse printr-o intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:
- Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si, pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:
- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?
- Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei."

Povestas

Recitesc "Povestasul" lui Mario Vargas Llosa.
Una din cartile vietii mele.

In "Povestasul" realul se intercaleaza cu magicul, iar profanul cu sacrul, totul prin intermediul povestii: firul narativ in sine, povestea unui popor pe cale de disparitie, a unui om care decide sa isi schimbe viata si povestile magice care populeaza universul unui trib.
In aceasta carte, povestea constituie acel lucru care face ca un popor dispersat sa fie totusi un popor, iar universul sa ramana in miscare.
Povestasul este acel individ care aduna pe drumul sau povestile semenilor si le da mai departe, aprinzand imaginarul.

Tare imi place ideea povestii care face lumea sa se roteasca.
Ce am fi noi fara povesti si cat de pustie ne-ar fi viata.
Fiecare popor isi are povestasii sai: trubaduri, barzi, menestreli, pana si noi ne asezam in cerc si povesteam la Sezatoare; caci povestirea este singura modalitate prin care esenta unui popor se poate transmite.

Pana cand nu am recitit "Povestasul" nu mi-am dat seama ca si eu am intalnit un astfel de om, care a calatorit prin lume pentru a aduna povesti.

Intr-o noapte tarzie, in muntii Frantei, cand ne-am strans din toate satele, intr-un vechi hambar si am ascultat fascinati, povesti.
Nu am stiut de unde venea bucuria pe care o simteam ascultandu-l pe povestitor, de ce aveam impresia ca stiu fiecare poveste desi era prima data cand o ascultam. 
Acum stiu ca simteam toate astea pentru ca mecanismul primordial se punea in miscare, iar prin poveste ma reintegram intr-un univers. 
A fost unul din cele mai puternice momente cand am simtit sacrul.  

Sfantul Ilie

Afara e inceputul unei furtuni. Vantul bate turbat, iar cerul s-a intunecat. Ce ar fi sa ies eu in ploaie? Oare m-ar crede nebuna colegii? Sigur ca da! :) Varsta nu ne mai permite diverse extravagante..

Maine va fi Sfantul Ilie. De multi ani vreau sa vad daca este adevarat ce spunea Mamaia Leana, cand eram mica. Zicea ca in ziua de Sf. Ilie, daca te uiti la rasaritul soarelui, il vei vedea pe sfant cum bate marul.

Si mai stiu o legenda despre Sfantul Ilie, acest Phaeton al ortodoxismului, tot de la Mamaia Leana.

Se zice ca Sfantul Ilie voia sa stie cand este ziua lui si L-a intrebat pe Dumnezeu. Acesta i-a raspuns ca ii va zice cand este ziua lui. 

Acelasi scenariu s-a repetat de cateva ori, pana intr-o zi cand Sf. Ilie l-a intrebat din nou pe Dumnezeu, iar acesta i-a raspuns ca ziua lui a trecut si El a uitat sa ii spuna.
De suparare, Sfantul Ilie s-a urcat in carul lui tras de cai de foc si s-a pornit sa ii alerge prin inaltul cerului, pocnind din biciul sau. 

Aceste manifestari se traduceau pe pamant prin tunete si fulgere.
Asa ca, despre fiecare furtuna puternica ce ne lovea, se spunea ca este provocata de Sf. Ilie, care "sofeaza" iar furios prin inaltul cerului. :)

Universal

In ce consta limbajul universal?

In emotii puternice care zboara prin eter si te lovesc in piept sau in mijlocul capului, aducandu-ti in minte o amintire?

Sau in asa-zisele coincidente, ce nu sunt decat ganduri aflate la distanta care se ciocnesc din cand in cand?

Sau in aceeasi nevoie de a simti, atinge si rosti?

Fur Elise - Beethoven

Minunea asta incerc eu sa invat la pian!

Si am invatat deja 13 masuri!!!! :)

Doar vineri

Venisem de la lectia de pian. Am avansat cu Fur Elise si chiar suna a Fur Elise. 

Dupa ce am facut dus, am iesit un pic pe blacon. 

M-a imbatat aerul serii si apoi am vazut cum in blocurile de vizavi licareau aceleasi luminite ale TV-ului, atat de trist. Si mi-a venit in minte o melodie pe care mi-o mai amintesc din cand in cand, ca pe un strigat ce rabufneste. 

Opozitie fata de cum ne pervertim fara a mai avea cale de intoarcere. 

Am crezut ca intr`o zi buzduganul va lovi in usa mea si am sa ies sa te imbratisez
Vroiam sa`ti revad calul alb
Mi`ai promis ca`l voi calari candva
Si acum cand in sfarsit as fi putut
Ne`ai lasat sa ratacim printre faruri de masini
Trebuia sa crestem mari si sa luptam cu toti zmeii din lume,
Nimeni nu mai vrea sa lupte, Fat-Frumos
Oamenii n`au timp sa fie viteji
Unii spun ca viata e o lupta dar foarte rar aud pe cineva care sa fie sigur ca a castigat sau a
pierdut

Mi`ai promis ca o sa ma inveti ce`ai onoarea Fat-Frumos
Da` nimeni nu mai foloseste cuvantul asta
Nici in reclame nu l`am auzit, foarte rar in filme
Da` mereu apare unu care spune ca esti prost daca ai onoare
Ai plecat... si nu m`ai lamurit

In fiecare seara ajungem in acelasi loc, Fat-Frumos, niste case mici
Iar eu stiu sigur ca am fost in castelul tau
Mi`ai spus ca nu pot sa stau mult,
Venea zmeul si trebuia va luptati
Si toti oamenii fac aceleasi lucruri
Cei singuri, inta`n casa, arunca niste chei pe masa , se duc la frigider, scot o sticla, beau, si
privesc in gol
Apoi se trezesc ca din vis
Se duc in alta camera, se aseaza pe canapea si dau drumul la televizor
In fiecare seara, mii de oameni fac aceleasi lucruri, in acelasi timp, in aceleasi case mici,
Fat-Frumos

Am fi putut fi singuri Fat-Frumos
Mi`ai promis ca n`o sa dormim doua nopti in acelasi loc Fat-Frumos
C`o sa zburam peste munti calare pe`un caii nostri albi
Si`o sa calatorim in acelasi timp cu stelele,
Si unde vom vedea o luminita cat de mica, acolo vom cobori, si vom innopta
M`am gandit ca n`o sa pot zbura Fat-Frumos
Dar eram sigur ca voi calatori
Si luminite sunt peste tot Fat-Frumos, asta ma doare
Nici macar n`ar fi trebuit sa le cautam
E mult mai simplu decat pe vremea ta , si tu nu esti aici
Spuneai sa inconjuram pamantul
Si sa raspandim binele in lume
Dar nu mi`ai spus niciodata ce inseamna binele
N`ai apucat!

De ce m`ai lasat Fat-Frumos, de ce?
M`ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini

Nu stiu drumul spre castel
Si acasa doare
De ce m`ai tradat Fat-Frumos, de ce?
Treci incoace sa lupti,
Sa m`ajuti sa castig
Nu mai stiu sa iubesc
Fara tine mi`e frig

Stii cat se cearta oamenii pe chestia asta cu binele?
Ma enervezi Fat-Frumos ca esti iresponsabil
M`ai lasat cu ochii`n soare
Vreau sa fac tot ce faceai tu,
Si sa traiesc cum traiai tu, Fat-Frumos
Si sa`i invat si pe altii
Prietenii trebuia sa ma ajute, nu Fat-Frumos?
Trebuia sa plecam impreuna la drum
Trebuia sa stiu sa`i aleg, nu Fat-Frumos?
Ei bine, afla ca sunt singur!

De ce m`ai lasat Fat-Frumos, de ce?
M`ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini
Nu stiu drumul spre castel
Si acasa doare

Sunt singur si tu nu esti aici
Fomila, Setila, Pasari-Lati-Lungila
Sunt inconjurat de niste idioti in costume gri
Cu care ma vad miercurea la mall
Si care canta cantece despr bere
Si nici macar nu`si mai amintesc de tine
Imi spun ca au cunoscut`o doar pe Ileana Cosanzeana
Dar ca de tine nu`si aduc aminte
Si rad Fat-Frumos, rad de tine, rad de mine
Trebuia sa fii aici, lasule, sa ne`nveti sa luptam,
Sa ne vorbesti despre onoare si prietenie
Sa ne spui despre sacrificiu
Trebuia ramai aici, sa te aperi, Fat-Frumos
Pentru ca eu n`o pot face in locul tau
Ca nu m`ai invatat Fat-Frumos

Ai plecat ca un las, Fat-Frumos
Si nu ne`ai invatat nimic
Ai fi putut macar sa`mi spui
Cum ai facut s`o iubesti doar pe ea Fat-Frumos,
Pentru ca eu stiu ca ea te`a ajutat mult
Cum ai reusit sa iubesti o singura fata ?

Te urasc Fat-Frumos,
Te urasc in numele tuturor calculatoarelor din lume
Tastez numele tau, si mii de pagini imi vorbesc despre tine
Si tu nu esti nicaieri Fat-Frumos
Si nici zmeul nu mai e printre noi
Asa as fi fost sigur ca ai existat
Ai plecat Fat-Frumos, si ai luat cu tine si binele sï rau

Te urasc, Fat-Frumos
Te urasc

 Vama - Scrisoare catre Fat-Frumos

Dimineata de vara

Ma simt in dimineata asta ca si cum m-as afla la tara la bunicii mei. M-am trezit somnoroasa si am iesit afara in soare.
Toata agitatia orasului nu a putut sa imi alunge molcomul diminetii.
La serviciu am iesit sa imi beau dulcea otrava in curte, in soare, cu ochii la cer. In aer parca e un miros dulce de libertate. Poate ca libertatea asta este declansata pentru ca sefii imi sunt plecati, poate ca fiind lasata in pace pot aprofunda un pic... cine stie?!
Sunt lucruri care imi sporesc starea bine. Lucruri care imi fac sufletul sa vibreze si pe care le apreciez, chiar daca stiu ca per ansamblu imi sunt nocive; dar nu vreau sa renunt la ele - si poate ca nici nu pot -  pentru ca m-am decis sa iau din viata totul!

Vara, in ciuda caldurilor ei sufocante, m-a facut mereu sa ma simt libera. Cum sa nu te simti asa, cand toata vegetatia din jur imprastie arome care se impletesc cu mirosul pamantului? Da! chiar si in acest oras.
Sau cand te prinde o ploaie puternica pe strada si nu ai la tine decat o rochita? Abandonul in bratele ploii poate fi mai mistic si mai eliberator decat abandonarea in bratele unui amant.

Iar marea... Marea si sarutari sarate.. Vara inchidem marea in ochi si inauntrul nostru ca sa o avem aproape.

Dor de mare

Ati observat ca anul asta nu m-am plans deloc de dor de mare?
Nu pentru ca nu l-as fi simtit...
S-a adunat in mine si mai are un pic sa rabufneasca. Mi-e pofta de albastru si de cerul meu pe care il pot atinge.
Miros de sare, vajait de valuri, chirait de pescarusi si nisip uscat pe corp.
Imi place un vers: "Buzele arse de soare sa ti le sarut".. cred ca ar fi niste buze foarte sarate.

O sa plec in curand. AMR: 20 zile!! si sper ca ma voi intoarce vindecata.
Marea poate sa faca asta.

Mai am doar atat de zis: "Iubiiiiii, hai la mare sa fugim!!!"

Concert Eros Ramazzotti, Bucuresti

Gratie verisoarei mele (Grazie a té, mia cara Alina :p), m-am nimerit aseara la concertul "Ali e Radici" lui Eros Ramazzotti. 

In deschidere au cantat Proconsul si Grimus.

Nu am inteles exact daca Proconsul chiar au tinut concertul sau au facut repetitie.

Grimus, in schimb, la prima auditie au sunat binisor. Azi dimineata dorind sa ii aprofundez, mi-au parut cam lalaiti.

Ramazzotti trebuia sa inceapa la 20:00, dar a intrat pe scena pe la 21 si ceva.

La cei 47 de ani ai sai, a fost intr-o forma super. A trecut prin cam toate piesele vechi, a cantat si melodii noi.

La "Stella Gemella" scena a fost acoperita in stele si luminite frumoase.

La "Se bastasse una bella canzone" tot stadioul a cantat cu el si a sunat chiar frumos.

"Adesso tu" si "Un' altra te" .... ei bine, sunt sensibila la cantecele astea :)

Nu se compara cu Rammstein sau AC/DC, nici ca muzica si nici ca public, dar Ramazzotti a facut un concert bun si a fost o companie placuta.

Calatori

Ce ne face pe noi oamenii sa vrem mereu mai mult? Din ce porneste energia asta incredibila de a ne agata de lucruri si persoane?

Ma gandesc la oamenii care au calatorit prin toata lumea. Cate persoane trebuie sa fi cunoscut, cate povesti trebuie sa fi aflat si cat de mult trebuie sa se fi imbogatit.
Imi doresc atat de mult sa imi insusesc pana la capat capacitatea de a lua doar ce mi se ofera si sa ma bucur atat de mult, fara a cauta o continuare si o finalitate in fiecare lucru.

As vrea ca in viata mea sa fiu - ceea ce fiecare dintre noi este - un calator.

Ca orice calator, nu avem decat sacul din spinare, in care gasim lucrurile pe care am stiut sa le impachetam sau nu, ca sa ne fie de folos sau nu... si ceea ce ne ramane in suflet dupa ce am trecut prin atatea locuri. 

Cum ne schimba internetul gandirea

Astazi Adevarul a publicat un articol foarte interesant despre cum internetul, in speciale motoarele de cautare, ne schimba modul de gandire si impingandu-ne spre superficialitate.

Il puteti gasi, urmandul acest link.

Melodie reclama Orange iunie 2010

Orange au super-cantece in reclame.

We are falling down again tonight
In this world it's hard to get it right
Try to make your heart fit like a glove
What it needs is love, love, love

Everybody, Everybody wants to love
Everybody, Everybody wants to be loved
Oh oh oh, oh oh oh
Everybody, Everybody wants to love
Everybody, Everybody wants to be loved
Oh oh oh, oh oh oh

Happy is the heart that still feels pain
Darkness drains and light will come again
Swing open up your chest and let it in
Just let the love, love, love be-gin

Everybody, Everybody wants to love
Everybody, Everybody wants to be loved
Oh oh oh, oh oh oh
Everybody, Everybody wants to love
Everybody, Everybody wants to be loved
Oh oh oh, oh oh oh

Oh everybody know the love
Everybody hold the love
Everbody folds for love

Everybody feels the love
Everybody steels the love
Everybody heels with love

Just let the love, love, love be-gin

Everybody, Everybody wants to love
Everybody, Everybody wants to be loved
Oh oh oh, oh oh oh

(Just let the love, love, love be-gin)

Everybody, Everybody wants to love
Everybody, Everybody wants to be loved
Oh oh oh, oh oh oh

(Just let the love, love, love be-gin)

Dialog

Azi mi-a facut careva vreo farsa pentru ca m-a sunat unul sa ma intrebe daca anuntul din ziar - tanara fata, ofer companie - mai este valabil.
M-am amuzat eu ce m-am amuzat, iar seara l-am intrebat pe iubit daca e vreunul din amicii lui... d'ah!
L-a sunat pe tipul ala, zicand ca e de fapt greseala atunci cand s-a lamurit ca nu il cunoaste.
Tipul l-a intrebat: Da' de unde esti?
Iubi: De pe Pamant. Ca daca eram de pe alta planeta te contactam altfel.

Cum poti sa raspunzi asa?! De-aia il iubesc!:D

Flori galbene, flori de sori

Simt nevoia unei schimbari!
Dar stiti cum?! Dureros de acut.

Imi vine sa imi vopsesc parul in rosu tipator!
Vreau sa imi fac tatuajul ala, demult promis! Si o sa mi-l fac.

Imi vine sa fuuuug!!!! departe, departe, departe!
Simt nevoia sa fac o nebunie! Sa ma urc intr-un tren si sa nu stiu unde voi cobori. Sa nu cunosc orasul, sa ma surprinda noutatea.
M-am saturat de trasee deja stabilite si de linii deja desenate.
Vreau sa-mi fie viata o panza pe care sa arunc culori care sa se imbine intr-un dans frenetic si armonic. 

De dimineata, pe trecerea de pietoni m-a agatat o femeie care vindea niste buchete superbe din floarea-soarelui si albastrele. 
Am intrebat-o cat costa. 
Imi zice hotarat: "10 lei, mama". Eu am zis pas: "e mult". 
Ea imi zice: "7 lei, mama". Eu tot pas: "tot e mult". 
Ea: "Hai, 5 lei, mama". Eu ma intorc cu un ranjet tamp pe chip (tocmai castigasem prima negociere :P) si zic: "Bine". 
Ne despartim zambindu-ne si urandu-ne sanatate si zile minunate. 

Mai are rost sa spun, ca in clipa in care am luat buchetul acela imens in brate, am simtit ca imi imbratisez copilaria? Galbenul florilor de soare stralucea atat de tare, iar violetul albastrelelor rezona puternic cu fusta si colierul meu... ma simteam Raze de soare pe camp.

La job mi-am dat seama ca fiica unei colege tocmai a luat Bac-ul. I-am trimis ei buchetul; ca sa straluceasca si in mainele altcuiva :) 

Povestea unei flori 4

Ziua 46

Ziua 47

Ziua 48

Ziua 49

Ziua 50

Ziua 51

Ziua 52

Ziua 53

Ziua 54

Ziua 55

Ziua 56

Ziua 57

Ziua 58

Ziua 59

Ziua 60

... va urma

Povestea unei flori 3

Ziua 31

Ziua 32

Ziua 33

Ziua 35

Ziua 36

Ziua 37

Ziua 38

Ziua 39

Ziua 40

Ziua 41

Ziua 42

Ziua 43

Ziua 44

Ziua 45

...va urma

Frühling in Paris

Nu stiam ca vocea lui Till poate suna atat de sensibil sau ca poate rosti atat de frumos in franceza.
Super cantec!

Atasez versurile traduse in engleza pentru ca my German sucks!

In a dress made of light she came up to me
I know like it was today*
I was so young
Feeling awkward
But still I never regretted it

She shouted words into my face
The tongue bristled with lust
It was only her language I didn’t understand
I didn’t regret it

Oh no, there’s nothing at all**
Oh no, I regret nothing**

When I left her skin
Spring bleeds in Paris***

I didn’t know my body
Too shy to look at it
She showed it to me in the light
I've never regretted it

The lips often sold but soft
And touch them eternally
When I left her mouth
Then I began to freeze

She shouted words into my face
The tongue bristled with lust
It was only her language I didn’t understand
I don’t regret it

Oh no, there’s nothing at all**
Oh no, I regret nothing**

When I left her skin
Spring bleeds in Paris

A whisper fell into my lap
And would lead a fine sound
Speaking a lot and saying nothing
And it felt good

She shouted words into my face
And took a deep bow
It was only her language I didn’t understand
I don’t regret it

Oh no, there’s nothing at all**
Oh no, I regret nothing**

When I abandon her skin
Spring bleeds in Paris