Pavilionul placerilor - Mingmei Yip

Publicata la Editura Trei, Pavilionul placerilor urmeaza traiectoria deschisa de Memoriile unei gheise si vorbeste despre viata unei femei fortate sa isi vanda zambetul si corpul. De aceasta data, actiunea se desfasoara in China anilor ‘20-’50.
Povestirea este realizata la persoana I, naratorul fiind chiar cea mai mare ming ji a Chinei, Pretioasa Orhidee, care isi istoriseste aventurile.

Moartea tatalui sau si plecarea mamei sale in sihastrie, o forteaza pe tanara Xiang Xiang, in varsta de 13 ani, sa se prostitueze.
Lasata in grija unei matusi, Xiang Xiang va creste intr-un pavilion turcoaz, cum erau denumite casele de toleranta high-class in China.

Aici, isi va insusi artele: caligrafia, desenul, cantatul la pipa si la qin, dar si arta de a satisface.
Xiang Xiang va avea primul client la varsta de 13 ani, iar in 8 ani cat va locui in Pavilionul Florii de Piersic, va deveni o ming ji, ceea ce inseamna o "prostituata respectata".
Dupa 8 ani de drame, Xiang Xiang care intre timp dobandise "numele de scena" Pretioasa Orhidee, va reusi sa fuga cu un client, care se dovedeste a fi o clienta.

Pleaca in cautarea mamei sale, in munti, este atacata de banditi si salvata de un calugar taoist, alaturi de care va trai o poveste de dragoste, acesta fiind singurul barbat pe care il va iubi.
Numai ca traiul in munti, intr-o chilie, lipsa banilor si a stilului de viata pe care si-l insusise, o determina sa il paraseasca si sa se intoarca la lux… si la ce stia sa faca mai bine.

Restul povestii este oarecum insipid: se intoarce la prostitutie ca sa isi razbune tatal, ii injoseste pe cei care au fortat-o sa se prostitueze, isi regaseste mama si in final se casatoreste cu un american mai in varsta, ce o va duce departe de vechea China, in lumea noua.


Povestea este usoara, plina de sabloane, dar ceea ce face ca Pavilionul placerilor sa merite sa fe citita, este avalansa de informatii despre cultura si obiceiurile chinezesti si despre ce inseamna a satisface in aceasta lume atat de indepartata.

Iata un fragment din acesta carte:

Eu, zabovind in seara a saptea a lunii a saptea.*
Tu, cu o mie de ani in urma – sau o mie de ani inainte.
Timpul ne-a facut sa ne inaltam deasupra istoriei, a legendelor si a Analelor de Primavara si Toamna.
Un tipat dintr-o viata viitoare, deplangand absenta ta in viata aceasta.
Acum, strabatand tunelul visurilor, lasa-ma sa soptesc stafiei tale o poveste de iubire deznadajduita.
Daca vremea va lua mereu alt tren, o Orhidee Pretioasa, tanjind zadarnic dupa tine, isi va curma viata in Raul de Argint al Cerului.



*Legenda vacarului si a fetei tesatoare. Se iubisera atat de mult, incat isi neglijasera munca, iar Zeul Cerului i-a asezat pe cer, doua constelatii despartite de Raul de Argint al Cerului – Calea Lactee. O data pe an, in seara a saptea a lunii a saptea, un card de cotofene cuprinse de mila fata de cuplul care suferea din dragoste se ridica din inaltul cerului, formand un pod, pe care sa se poata intalni cei doi indragostiti. In noaptea aceasta, in intreaga China, femeile aduceau ofrande stelelor, sperand sa intalneasca si ele dragostea.