Timp sa imi aud respiratia

Ma fascineaza literatura japoneza. Mereu cand citesc o astfel de carte sunt cuprinsa de o stare ciudata de euforie desi parcurg cu dificultate primele pagini.

Senzatia lasata de literatura japoneza este asemanatoare cu o plecare la munte, cu linistea si verdele de acolo. Citesc si parca aud paraie la cativa metri de mine. Imi place maniera autorilor japonezi de a se opri asupra lucrurilor, pacea care razbate chiar si in cele mai dramatice scene. E ca si cum evenimentele narate ar fi elemente ale unui tablou, nu ale unei carti.

Dragostea in romanele japoneze este pura si privita pe indelete fiind caracterizata cel mai bine de un erotism mai mult sugerat decat afisat.

Discursurile nipone iti indeamna imaginatia sa zboare mai mult decat orice alta forma de literatura.


Cand vreau sa evadez din viteza cursei citadine deschid un roman japonez, iar Kawabata, Soseki sau Inoue ma poarta spre o lume unde am timp sa imi aud respiratia.